de Dee Parsons

Încă o dată, rugăm fierbinte Biserica lui Isus Hristos să își schimbe atitudinea și să se ocupe de abuzul sexual cu deschidere și onestitate.

Am alcătuit prezentarea de față bazându-mă pe ceea ce am învățat atât din experiența personală, cât și din experiența familiilor afectate de acest păcat grav.

Verificarea cazierului ar trebui să fie obligatorie pentru toți angajații și voluntarii bisericii.

Așa ar trebui să fie în toate bisericile. Totuși, bisericile ar trebui să realizeze că astfel de verificări îi demască numai pe cei care au fost condamnați.

Poliția trebuie să fie anunțată ori de câte ori este posibil să fie vorba despre un caz de pedofilie.

Părinții ar trebui să anunțe incidentul mai întâi la poliție. Acțiunea rapidă este necesară pentru a preveni alte molestări în biserică. Liderii și membrii bisericii nu sunt instruiți pentru a stabili dacă un incident constituie sau nu un abuz. Cele mai multe departamente de poliție au personal instruit care poate evalua situația.

Am aflat despre un incident în care un adolescent a raportat comportamentul bizar al unui voluntar din biserică. Biserica a ales să ignore raportarea, considerând-o „comportament din vestiar”. Pedofilul a continuat să abuzeze alți adolescenți încă un an, până când a fost prins de poliție. Mulți băieți au suferit profund din cauza acelui pedofil, care acum se află în închisoare. Biserica nu i-a cerut niciodată iertare tânărului care a făcut raportul inițial.

Părăsește orice biserică, dacă nu încurajează un părinte sau un lucrător creștin să anunțe poliția.

Dacă o biserică alege să trateze o astfel de situație prin „Matei 18”, vrea să mușamalizeze incidentul. Este o folosire greșită, strigătoare la cer, a Scripturii. Matei 18 a devenit versetul de care se folosesc multe biserici în încercarea de a evita să se confrunte cu probleme serioase.

Trebuie să ne supunem Guvernului. Guvernul spune că un comportament pedofil este ilegal și trebuie pedepsit. Orice pastor sau lider care spune altceva nu ascultă de Scriptură și ar trebui ignorat.

Nu blama niciodată victima.

O copilă de paisprezece ani a fost obligată să se pocăiască fiindcă i-a permis medicului de pe câmpul de misiune să o molesteze. Tânărul pe care îl menționez a fost „interogat” de un conducător în vârstă al bisericii, îngrozitor de indus în eroare, care l-a întrebat: „Nu știai că este greșit? De ce nu ai spus nimănui?” Cineva chiar a numit-o „Izabelă” pe copila de zece ani pe care a molestat-o Tom White. ^[1] Ceea ce este dezgustător și arată o perspectivă deformată despre molestare.

Vinovat pentru viol este întotdeauna adultul, cel aflat într-o poziție de autoritate. Când blamăm victima, victimizăm din nou copilul. Facem un lucru condamnabil și păcătos. Isus ne-a avertizat cu privire la severitatea pedepsei care îi așteaptă pe cei care fac pe un copil să se poticnească.

Să faci neabătut ceea ce este important. Adică să ai grijă de victimă.

Cu câțiva ani în urmă am apelat la Rețeaua Supraviețuitorilor Abuzați de Preoți, ^[2] pentru a mă instrui cum să tratez situația în care există un pedofil în biserică. Barbara Dorris, unul dintre directori, mi-a dat cel mai bun sfat, pe care l-am folosit în numeroase situații. Mi-a spus: „Să ai permanent înaintea ochilor chipul victimei. Faci ceea ce faci ca să o ajuți. Nu te împotmoli în altceva.”

De aceea avem o Primă Directivă la The Wartburg Watch. Ea sună astfel: „Aceasta este cea mai importantă directivă pe blogul nostru. Cei care o încalcă vor fi tratați ca ideologi care își promovează propriul idol – ideologic sau omenesc. Directiva afirmă următoarele: «Cei care trimit comentarii trebuie să recunoască durerea pe care au suferit-o unii din cauza pastorilor și a bisericilor care pun un accent exagerat pe o anumită învățătură sau care aplică disciplina cu duritate și părtinire. » Până la un anumit punct, The Wartburg Watch există ca să contribuie la conștientizarea în acest domeniu. Suntem deosebit de serioși în această privință.”

Liderii trebuie să se concentreze asupra victimei și să lase „reputația” bisericii în seama lui Dumnezeu.

Trebuie să facem ce este corect, chiar dacă biserica va fi dată în judecată sau dacă reputația bisericii în comunitate va fi pătată. Susținem credința în omnipotența lui Dumnezeu, dar se pare că vrem „să Îl ajutăm”. Treaba noastră este să facem ce este corect. Treaba lui Dumnezeu este să Se îngrijească de biserică.

Nu vă așteptați ca familia victimei să ierte imediat.

Adevărata iertare necesită timp. Abuzul este o crimă îngrozitoare, care lasă urme adânci asupra familiei și a copilului. Doresc să fac observația că oricine „iartă” imediat o face, cel mai probabil, din constrângere, de obicei din cauza liderilor prost informați ai bisericii. În astfel de situații iertarea ar putea să necesite ani de zile.

În timp ce membrii familiei se recuperează, nu le spune că adună amărăciune în inimă. Cine nu ar fi supărat dacă i-ar fi violat copilul? Pune-ți întrebarea asta. Dacă ai fi molestat și violat, nu ai fi supărat? Uneori mă întreb dacă dorința pentru o iertare rapidă nu se datorează faptului că în adâncul sufletului ne simțim inconfortabil în prezența suferinței și vrem ca ea să ia sfârșit cât mai repede. După cum mi-a spus o doamnă superficială cu privire la băieții molestați: „Nu mă simt chemată să îi ajut.” Ceea ce este un nonsens. Pur și simplu vroia să ignore problema. Era prea „inconfortabil”. Suntem gata să ne simțim inconfortabil pentru ceilalți?

Fii foarte atent să nu te concentrezi în mod exagerat asupra suportului acordat pedofilului.

Am văzut că un număr de biserici par să se concentreze pe „ajutorarea” pedofilului, în detrimentul sprijinirii victimei. Mai mulți lideri mi-au spus că „vor fi mulți pedofili în cer”. O astfel de focusare poate să facă din pedofil o victimă, în ciuda faptului că a vătămat cumplit adevărata victimă. Nu uita niciodată că pedofilul a comis o faptă odioasă. De fapt probabil că a comis foarte multe fapte odioase. Adevăratele victime sunt adesea marginalizate atunci când pedofilul primește vizite de la pastori și lideri.

Nu izola victima și familia victimei. Nu îi învinovăți pentru arestarea pedofilului.

Sunt șocată cât de multe victime au fost evitate de membrii bisericii. Altele au avut sentimentul că erau învinovățite pentru că datorită lor pedofilul, care de obicei era un membru agreat de biserică, a devenit o problemă. Multe victime au fost chiar acuzate că au inventat acuzațiile!

Desemnează membri ai bisericii care să iubească și să sprijine victima și familia acesteia.

Bisericile fac o treabă bună când îi susțin pe cei care au nou născuți sau o boală severă. Le pregătesc mâncare, le fac ordine în casă, stau cu copilul, tund iarba etc. De ce nu fac acestea și pentru cei care suferă din cauza pedofilului? Asigură-te că o vor face.

Pastorii ar trebui să îndemne membrii bisericii să le arate dragoste și preocupare celor victimizați.

Mulți oameni se simt stingheriți când este vorba să interacționeze cu familia victimei. Poate că un consilier l-ar putea asista pe pastor în acest sens, cu o prezentare la biserică.

Nu te supăra dacă victima sau familia victimei cer să fie lăsate în pace. Continuă să te asiguri că sunt în ordine.

Este un răspuns normal, care de obicei nu durează mult timp. Pastorul ar trebui să mențină un contact regulat cu familia, pentru a ști când și dacă dorește suport.

Biserica ar trebui să fie informată cât se poate de repede despre abuz.

Părinții au dreptul să știe că un pedofil s-a aflat în mijlocul lor. Ar trebui să fie imediat avertizați, pentru a-i întreba pe copiii lor cu privire la un posibil abuz.

Nu crede un pedofil care „se pocăiește” imediat.

Este important să înțelegem că mulți pedofili au remușcări numai când sunt prinși. Mulți susțin că le pare rău, dar rata de recidivă este foarte ridicată. Adevărata pocăință este arătată în timp. Am văzut într-o biserică locală un bine- pedofil cunoscut pe plan local. Hoinărea prin clădire. Am vorbit cu pastorul și mi-a zis că i se spusese că pedofilul se pocăise și că nu mai reprezenta un risc. Bărbatul molestase copiii lui și alți copii timp de treizeci de ani și petrecuse aproximativ optsprezece luni în închisoare. Nu mai avea voie să locuiască în apropierea copiilor. Închiriase un apartament lângă o școală locală, care se afla la mai puțin de un metru de limita legală. Cu toate acestea, pastorul credea că omul urma acum calea cea dreaptă. Pastorul și liderii acelei biserici sunt naivi și se lasă induși în eroare.

Pleacă din biserică, dacă refuză să asculte femeile deoarece „se lasă cu ușurință înșelate”.

Aceasta este una dintre cele mai înșelătoare învățături din bisericile evanghelice fundamentaliste din zilele noastre. Trebuie să remarcăm că bărbații (din moment ce femeile nu se află în poziții de conducere) au tratat greșit incidentele cu pedofili raportate de organizația noastră, The Wartburg Watch. Blogul nostru a dovedit că respectivii lideri de biserici sunt creduli și se lasă cu ușurință înșelați.

Credem cu sinceritate că această învățătură există pentru a marginaliza mai mult de 50% din trupul lui Hristos, care are abilitatea de a identifica și raporta comportamentul pedofil. Punem sub semnul întrebării motivația din spatele unei asemenea încredințări și ne întrebăm dacă bisericile care o propagă o fac fiindcă liderii încearcă să „acopere” păcatul conducătorilor.

Dumnezeu să Se îndure de bisericile care îngăduie ca durerea și suferința copiilor noștri să continue.

Obadia 1:1-21, Apocalipsa 4:1-11, Psalmi 132:1-18, Proverbe 29:24-25

Note

[1]   Tom White, Voice of the Martyrs: Dealing with Serious Sin and Pain, www. bishop-accountability. org [N. tr.]

[2]   Survivor’s Network of those Abused by Priests, www. snapnetwork. org

[Extras din Dee Parsons, Towards a Christian Response to Pedophilia in the Church. Copyright © The Wartburg Watch. Tradus şi publicat cu permisiune. Dee (Darlene) Parsons este membră a Bisericii Luterane conservatoare. Articolele pe care le scrie pe blogul ei contribuie la conștientizarea bisericilor protestante cu privire la abuzul sexual. Articolul în limba engleză a fost publicat pe site-ul www. thewartburgwatch. com.]