de Mark

Am ieșit din închisoare de mai bine de șaisprezece ani. Cu puțin timp în urmă, un prieten de care nu mai auzisem de ceva vreme m-a contactat și mi-a spus că, făcând ordine în birou, a găsit un dosar cu scrisorile pe care i le trimisesem pe când mă aflam în închisoare pentru seducerea și molestarea unei minore pe care o cunoscusem online.

Când am fost arestat, prietenul meu era pastorul bisericii – biserica din care făceam parte împreună cu soția mea și cu cei trei copilași ai noștri, în care condusesem întâlnirile de recreere ale bărbaților și unde eram responsabil cu anunțurile din zilele de duminică. Biserica pe care o trădasem și o făcusem să se simtă stânjenită de păcatele mele îngrozitoare, o biserică pe care o lăsasem să strângă cioburile și să aibă grijă de familia mea în lipsa mea.

După o întâlnire la o cafea cu prietenul meu, m-am dus acasă pentru a citi scrisorile. Am fost năpădit de amintiri. Primele scrisori pe care le scrisesem erau nefinisate, din cauză că eram atât de speriat că mă aflam în acel loc. Eram și plângăreț, implorând rugăciune, eram nesigur, nefocusat și terifiat.

În timp, scrisorile s-au schimbat. Credința mea a crescut. L-am văzut pe Dumnezeu la lucru în viața mea și în viețile bărbaților din jurul meu. Povesteam cum la trei luni după ce fusesem închis m-am ocupat de Proiectul Pomul Îngerului, văzând bărbat după bărbat apropiindu-se de biroul meu, în timp ce completam formularele prin care cereau cadouri de Crăciun pentru copiii lor. Durerea lor mi-a frânt inima, fiindcă era și durerea mea. A fost momentul în care a început o mare slujire – bărbații veneau la mine pentru rugăciune, m-am implicat în ajutorarea în închisoare, am renunțat la nevoile, temerile și gândurile mele, am slujit, am ajutat și m-am rugat pentru alții.

Scrisorile mi-au reamintit de protecția și înțelepciunea lui Dumnezeu. La fel cum se întâmplă când recitesc Psalmii, mi-am amintit de toate momentele în care Dumnezeu a intervenit, a atins vieți, a calmat probleme, a liniștit valurile și mi-a atins inima. În scrisorile către familie am împărtășit mai ales lucruri pozitive și le-am evitat pe cele negative, dar bineînțeles, le trăiam și pe unele, și pe celelalte. Chiar și la șaisprezece ani după eliberare, binele și răul pe care le-am trăit rămân în amintirile mele.

M-am simțit atât de binecuvântat citind scrisorile pe care pastorul meu le păstrase, fiindcă astfel am putut să-mi amintesc de creșterea credinței mele, de speranța și de viețile celor din jur, care au devenit parte din viața mea. A existat speranță, a existat o viață mai bună, iar Dumnezeu a fost la lucru.

Când am fost eliberat în anul 2003, Dumnezeu nu mi-a restaurat căsnicia, iar timp de câțiva ani copiii mei nu au vrut să aibă de-a face cu mine. Cei trei ani de eliberare condiționată au fost duri; unii prieteni din biserică m-au evitat și au trecut mulți ani până m-am redresat financiar. Ca mulți alții, apar în Registrul delincvenților sexuali.

Și totuși, și totuși sunt mai aproape de Dumnezeu decât oricând înainte. Sunt căsătorit de zece ani cu femeia minunată pe care harul lui Dumnezeu a adus-o în viața mea. Petrec mult timp cu copiii mei, care acum sunt adulți. Am un serviciu care îmi oferă posibilitatea să călătoresc și multe beneficii, dar și multe responsabilități. Fac parte dintr-o biserică vibrantă. Mai mult, există speranță, există o viață mai bună, iar Dumnezeu este la lucru. Nu-ți pierde speranța!

[Mark, My Journey. Into the Light, March-April 2020. Copyright © Broken Yoke Ministries, Inc. Tradus şi publicat cu permisiune. În prezent Mark este implicat în Alianța pentru Legile Constituționale privind Delincvenții Sexuali din California, care are ca scop respectarea drepturilor delincvenților sexuali și ale familiilor acestora. Face parte dintr-o biserică mare și trăiește viața pe care, crede el, o trăiesc mulți bărbați aflați în situația lui. Unii dintre cei care îl cunosc și cu care se asociază cunosc „întreaga poveste”, iar alții nu. Articolul în limba engleză a fost publicat pe site-ul https://brokenyoke. org.]