de Beck

Scris de cineva care ştie prin ce am trecut noi emoţional, spiritual şi fizic

Expunându-mă riscului, am devenit parte a culturii modificării, promovată din plin în societatea occidentală, care a renunţat în mare măsură la convingerile iudeo-creştine în favoarea evoluţiei inspirate de Darwin, a liberalismului secular emergent, a subiectivităţii, toleranţei şi relativităţii. În mod tragic, oamenii au ajuns să creadă că comportamentul cu cei de acelaşi sex şi comportamentul transgender trebuie să fie alternative naturale la sexualitatea umană.

Am ascultat zeci de susţinători şi lobbyişti, ajutaţi de mass-media coruptă, care ne alimentează cu forţa cu perspective părtinitoare, compătimitoare, zugrăvindu-i pe homosexuali şi transgenderi ca victime ale unei societăţi răuvoitoare şi intolerante. Este trist că mulţi, inclusiv eu, i-am crezut pe activişti, pe tovarăşii noștri de aceeaşi vârstă şi mass-media importantă, refuzând să luăm în considerare orice dovadă contrară sau mărturiile.

Am pus la inimă vechea poveste că eram o femeie prizonieră în capcana unui trup de bărbat. Auzisem şi că genul este un concept psihologic, şi că tranziţia către femeie era o călătorie către adevăratul meu sine. Sufletul meu neîmplinit a devenit mistuit de o viziune îndrumată greşit, care modifica înfăţişarea fizică exterioară. Am crezut că aceasta constituia un remediu pentru confuzia mea interioară de gen.

Devenisem orb la minciună şi la consecinţele pe termen lung. Am luat decizii care mi-au schimbat viaţa pe baza unor emoţii contradictorii, variind de la un narcisism egoist la ura de sine.

Mi-am făcut rău nu numai mie, ci şi celor dragi mie şi prietenilor mei. Obsedat de cumpărarea hainelor şi machiajului pentru femei, şi luând hormoni sexuali feminini, făcând electroliză, schimbându-mi numele legal şi identitatea. Am trăit travestit ca femeie tot timpul, mergând la evaluări psihiatrice, iar în final la operaţia de schimbare de sex.

Trist, mulţi transgenderi ajung să realizeze, la fel ca mine, că faptul de a-și trăi viaţa ca aparținând sexul opus are ca rezultat stânjenirea din cauza unui sine autodefinit, tot mai exagerat, împovărător, realmente introvertit, suferind de complexe de inferioritate şi confuzie.

Operaţia mea ulterioară de schimbare de sex a fost iniţial „misiune împlinită”. Călătoria a fost realizată. Totuşi, încet, încet s-a instalat realitatea, atunci când am întâmpinat dificultăţi emoţionale. Eram paralizat psihologic într-o închisoare a fricii şi incapabil să mă adaptez „noului” gen.

Fusesem modificat hormonal şi chirurgical. Din punct de vedere legal, devenisem de sex opus. Totuşi, am început să sufăr de tulburare mintală, fiind împovărat de o vină şi o responsabilitate care păreau imposibil de evitat. Ştiam că nu eram femeie şi mă simțeam ca un impostor contrafăcut, fabricat.

Mă simţeam ca un evadat căutat de poliţie, trăind cu teama continuă de a fi descoperit, trăind cu ruşine, jenă şi umilinţe. M-am trezit la vârsta mijlocie singur, trist şi incapabil să avansez în viaţa personală, incapabil să găsesc o nouă slujbă. Uneori mi-am dorit ca mizeria să se sfârşească.

Unde mergem de aici, acum că ştim că așa ceva nu a fost de la Dumnezeu?

Sentimentele de eşec au constituit pentru mine începutul unei treziri spirituale şi al unei înţelegeri cu privire la sufletul meu etern. Am fost atras de focul şi pucioasa convingătoare ale predicării calviniste. Aveam o mare dorinţă de a cunoaşte adevărul absolut al lui Dumnezeu, indiferent cât de îngrozitor sau constrângător ar fi sunat el pentru mine.

„Dumnezeu a făcut pe om după chipul Său, l-a făcut după chipul lui Dumnezeu; parte bărbătească şi parte femeiască i-a făcut.” (Geneza 1:27)

Mai am încă un citat care mi-a vorbit, Deuteronom 22:5: „Femeia să nu poarte îmbrăcăminte bărbătească şi bărbatul să nu se îmbrace cu haine femeieşti; căci oricine face lucrurile acestea este o urâciune înaintea Domnului Dumnezeului tău.”

Când am continuat să caut, am găsit şi următorul verset: „Cel scopit sau famenul să nu intre în adunarea Domnului.” (Deuteronom 23:1)

Asta este, sunt cuvintele lui Dumnezeu. O săgeată a adevărului divin, pătrunzând în sufletul meu pe cale de a se trezi, cu totul în opoziţie cu „adevărul” perspectivelor omeneşti seculare ale zilelor moderne.

Simțeam că Dumnezeu nu mă va ierta niciodată, dar continuând să citesc Biblia, am găsit un verset la care mă puteam raporta… „Fiindcă sunt fameni care s-au născut aşa din pântecele maicii lor; sunt fameni care au fost făcuţi fameni de oameni; şi sunt fameni, care singuri s-au făcut fameni pentru Împărăţia cerurilor. Cine poate să primească lucrul acesta, să-l primească.” (Matei 19:12) Trecând prin operaţia de schimbare de sex, mă simţeam ca un eunuc, fiind emasculat şi presupunând că înfăptuisem un păcat de neiertat, meritând pe deplin moartea, pedeapsa eternă şi iadul.

Apoi am citit Fapte 8:27-28,36-39. Eunucul etiopian citea cartea lui Isaia, când un înger al lui Dumnezeu l-a trimis pe Filip să-l convertească, în ceea ce poate fi numit Cel Mai Mare Miracol din Deşert, şi tot cartea lui Isaia a folosit-o Filip, predicându-i eunucului şi conducându-l la Hristos. Circumstanţele acestei convertiri uimitoare ne trezesc admiraţia faţă de providenţa lui Dumnezeu, la fel precum convertirea lui Pavel pe drumul Damascului. În prezent sunt cu cititul la cartea Isaia, ca parte a planului meu de citire a Bibliei.

Am descoperit că Isus Hristos avea planuri pentru mine şi pentru toţi cei care cred. Nu este o vindecare instantanee prin credinţă sau o transformare miraculoasă imediată, ci un proces de centrare pe Dumnezeu, în loc de a rămâne centrat pe sine. Cunoaşterea şi înţelegerea adevărului lui Dumnezeu sunt necesare pentru a înţelege bunăvoinţa şi îndurarea Lui. Ca și faptul de a-mi deschide mintea pentru a accepta că transsexualismul a fost un păcat sexual care s-a luptat împotriva sufletului meu nemuritor, şi de a cere iertare, în loc să mă răzvrătesc împotriva adevărului. Isus a plătit pedeapsa pentru toate păcatele mele pe cruce la Calvar.

Am o inimă deschisă pentru a-L cunoaște pe Dumnezeu, ca un păcătos penitent (fiind umil), simţindu-mă plin de remuşcări (exprimând o căinţă sinceră). Mi-am jelit păcatele şi am învăţat cum să dau deoparte mândria, vanitatea, simţămintele, sensibilităţile şi să nu fiu ofensat de niciuna din legile şi poruncile lui Dumnezeu.

Dumnezeu binecuvântează, revelând adevărul absolut, harul şi îndurarea Lui

Dumnezeu m-a binecuvântat să fiu norocos, fiindcă tatăl meu, acum mort, mama mea şi fraţii mei m-au iubit, în ciuda rănirii şi confuziei pe care li le-am provocat.

Dumnezeu mi-a deschis ochii şi mi-a înmuiat inima la Cuvântul Său. Ştiu că dorinţele Lui pentru mine sunt dovezi ale harului şi adevărului Său. Dumnezeu m-a condus după aceea la misiunea Help 4 Families. Help 4 Families este un exemplu minunat al felului în care arată El har şi îndurare prin oamenii Lui. Help 4 Families mi-a oferit oportunitatea să fiu parte a planului lui Dumnezeu de a fi un martor al harului şi îndurării Lui, scriind propriile mele cuvinte, împărtăşind mărturia mea foarte dureroasă, cu lacrimi şi umilinţă. Ei m-au iubit, chiar în starea în care mă aflam.

Mâna lui Dumnezeu m-a călăuzit la o biserică locală fundamentalistă, de modă veche, care crede în Biblie. Cântăm imnuri tradiţionale şi avem învăţături numai din cuvintele lui Dumnezeu. Această biserică nu compromite adevărul Lui. În familia bisericii locale ne pasă unuia de celălalt şi suntem părtaşi la bucuria şi credinţa în Domnul.

În locul căutărilor nesfârşite a sensurilor vieţii, Duhul Adevărului este ancora sufletului meu şi m-a călăuzit să mă concentrez pe viaţa eternă, nu pe existenţa temporară.

Ştiu că într-o zi Domnul va restaura totul aşa cum trebuie și că El le-a dat credincioşilor ca mine o nouă lumină, speranţă şi optimism pentru un viitor foarte strălucitor.

Precum a spus Charles Spurgeon: „Dacă nu primeşti de la El spălarea în sânge, desăvârşită, fără rival nu eşti creştin. Oricare ar fi profesia ta, oricare ar fi experienţa ta, oricare ar fi transformarea ta, orice ai fi încercat sau ai fi realizat, dacă nu ai venit niciodată ca vinovat şi dacă nu ai văzut păcatul tău pus asupra Fiului însângerat al lui Dumnezeu, eşti în obrăznicia amărăciunii şi în lanţul fărădelegii. … Fără credinţă în ispăşire nu poţi avea parte cu Hristos.” (C. H. Spurgeon, Sermons, 16,220, 223)

Rugăciunea mea este să-L cunoşti pe Isus Hristos ca Mântuitorul tău personal şi dragostea pe care o are El pentru tine.

[Speaking on Post SRS Regret. Copyright © Help 4 Families. Tradus şi publicat cu permisiune.]