Mireasa în negru-un trist paradox, poate fi folosit și ca metaforă pentru domeniul spiritual.

Nu are legătură cu filmul realizat în 1968 după romanul polițist omonim.

E o amintire din copilărie redeșteptată recent (prin simplul fapt că lucrez în localitatea în care am văzut ciudățenia): participarea la o nuntă la care mireasa era îmbrăcată în negru. Da, chiar cu o rochie de catifea neagră, lungă, elegantă, cu o capă de blană neagră(căci era iarnă), având doar un voal lung, alb și o coroniță de perle false. O pată neagră în decorul virginal al iernii din orășelul pitoresc de munte, aceasta era mireasa cu ochelari negri, care tocmai își lua rămas bun de la prima tinerețe, având 35 de ani.

Nu, nu era o văduvă îndoliată încă după primul soț, căci și atunci, după un an, ar fi putut purta roz sau bleu, precum miresele recidiviste! Nici nu era în „doliu mare”după rude apropiate, căci părinții și fratele ei erau acolo, la nuntă. „Atunci, de ce?” Am întrebat-o uimită pe mama mea, deoarece părinții mei le erau nași. (pe fin îl chema ca pe tatăl meu-Dumitru Popescu). Deși nu aveam decât 10 ani, văzusem destule nunți ca să știu că miresele, cel puțin la prima căsătorie, purtau întotdeauna alb. Doar ginerii erau în negru, pentru contrast. (deși soțul meu a purtat costum gri deschis la nunta noastră, cei mai mulți miri par a ține doliu…după burlăcie).

Mămica mi-a explicat răbdătoare că mireasa era cam planturoasă și de aceea, pentru a părea mai suplă, se îmbrăcase în negru (! ! ! !). Mireasa era o profesoară serioasă, deloc superstițioasă(v-ați prins, nu-i așa?) și care, culmea, fusese virgină, după cum a povestit entuziasmat mirele, a doua zi.

Au avut un fiu care trăiește necăsătorit și azi (deși trecut de 45 de ani), dar căsătoria oarecum nepotrivită (soțul era un inginer afemeiat, la 40 ani) s-a încheiat prin divorț după circa 14 ani. Fosta mireasă în rochie neagră a decedat timpuriu, căci avea obezitate morbidă, dar nici fostul ei soț nu a dus-o mult peste 60 de ani.

Această amintire reală o vom folosi ca ilustrație pentru un mic comentariu.

Cum ar fi ca un creștin, care dorește să ajungă la Nunta Mielului ca Mireasă, ar îndeplini condiția virginității spirituale, dar ar purta haine negre? Noi știm, din Apocalipsa, că inul alb, scump și curat sunt „faptele neprihănite ale sfinților. Din Psalmul 45 știm că mireasa poartă haine brodate (cu migală) și e împodobită cu aurul de Ofir, prețios-al credinței.

Vă  puteți imagina pe un creștin care vrea să fie Mireasă îmbrăcat în haine negre(spiritual)? Dar ar fi dat afară de la nuntă ca în parabola binecunoscută, în care acelui intrus i s-a spus: „Prietene, de ce nu ai haina de nuntă?” și el a amuțit. Atunci, Împăratul a zis: „Luați-l și aruncați-l în întunericul de afară, unde e plânsul și scrâșnirea dinților!”

Deci e posibil să fii fecioară spiritual, adică să-L iubești și să-L aștepți doar pe Mire, dar în haine negre? Și fără untdelemn de rezervă? Fie ca acum să ne trezim, căci va urma strigătul de la miezul nopții: „Iată Mirele! Ieșiți-i în întâmpinare!”

Doamne Iisuse, ajută-ne să te așteptăm cu untdelemn în vase și îmbrăcați în haine albe, adică să umblăm în toate faptele bune pe care le-ai pregătit pentru noi de la întemeierea lumii! Amin!