Multe lucruri mărețe și minunate s-au înfăptuit în zilele acelea prin puterea divină; căci Domnul Și-a dezvelit brațul cel atotputernic și Și-a manifestat puterea spre uimirea multora, forța vindecătoare prin care mulți au fost eliberați de mari neputințe - George Fox

   RUGĂCIUNEA DE VINDECARE face parte din viața creștină normală. Nu ar trebui înălțată mai presus de oricare alte slujiri din comunitatea credinței, și nici n-ar trebui subevaluată ci mai degrabă trebuie ținută într-un echilibru corect. Este pur și simplu un aspect normal din ceea ce înseamnă să trăim sub domnia lui Dumnezeu.

   Nu ar trebui să ne ia prin surprindere, pentru că ea reprezintă o recunoaștere clară a naturii trupești, incarnaționale a credinței noastre. Lui Dumnezeu Îi pasă de trup în aceeași măsură în care Îi pasă de suflet. Îi pasă de emoții la fel ca de duh. Răscumpărarea primită în Isus este totală, implicând fiecare aspect al persoanei - trup, suflet, voință, minte, emoții, duh.

   Dumnezeu Se folosește cu voioșie de o varietate infinită de mijloace pentru a aduce sănătate și stare de bine poporului Său. Ne bucurăm de prietenii lui Dumnezeu, doctorii, care cu pricepere și compasiune ne ajută trupul să lupte împotriva bolii. Ne bucurăm de fiecare pas înainte făcut în psihiatria și psihologia modernă, căci se descoperă astfel căi mai bune de-a vindeca adâncimile minții. Sărbătorim, de asemenea, armata tot mai numeroasă de femei, bărbați și copii care învață cum să aducă celor din jur puterea vindecătoare a lui Hristos, spre slava lui Dumnezeu și spre binele tuturor celor implicați.

   Mai mult decât atât, putem fi recunoscători pentru fiecare efort concertat al acestor diferite ramuri ale vindecării. La urma urmelor, distincția dintre preot și psiholog și medic este doar de dată recentă. Însă înainte, medicul trupului, medicul minții și medicul duhului erau mereu una și aceeași persoană. În special evreii din vechime priveau omul ca pe un tot unitar și pentru ei ar fi fost de neconceput ca cineva să slujească trupul fără a sluji duhul, și viceversa. Pentateuhul conținea prevederi detaliate despre mersul la preot ori de câte ori se bănuia existența unei boli -Levitic 13-. Isus a folosit în lucrarea Sa tehnici medicale bine cunoscute în primul secol -Marcu 7.33, Ioan 9.6 etc. Chiar și în zilele noastre, în multe culturi primitive, doctorul și preotul sunt una și aceeași persoană. Prin urmare, să aplaudăm cu entuziasm desființarea tendinței eretice de a fragmenta și compartimenta ființele umane.

   Se poate ca în anumite circumstanțe Dumnezeu să ne ceară să ne sprijinim doar pe rugăciune pentru a primi vindecarea, însă aceasta este o excepție, iar nu regula. Refuzul de a folosi mijloace medicale pentru a favoriza vindecarea poate fi într-adevăr un act de credință însă de cele mai multe ori este un gest de mândrie spirituală.

   Bineînțeles, la fel de posibil este să greșim și în sens invers. Mulți se încred exclusiv în mijloacele medicale și apelează la rugăciune doar când toate tehnologiile medicale disponibile au dat greș. Atitudine ce trădează fundamentul materialist al gândirii noastre. În mod normal, ar trebui să urmărim în același timp și cu aceeași ardoare ajutorul dat de rugăciune și ajuorul dat de medicină, căci ambele sunt daruri de la Dumnezeu.

   Interesul meu inițial pentru RUGĂCIUNEA DE VINDECARE a luat naștere ca urmare a preocupării pentru vindecarea emoțională, nu pentru cea fizică. La momentul respectiv, lucram la un centru de consiliere familială și eram extrem de conștient de aparenta mea incapacitate de a aduce puterea vindecătoare a lui Hristos asupra problemelor emoționale și a bolilor mintale. Singurul succes pe care îl obținusem se putea explica în totalitate prin tehnicile omenești de manipulare psihologică. Deși nu simțisem niciodată nevoia să resping aceste instrumente profesionale, am ajuns să consider că RUGĂCIUNEA DE VINDECARE putea amplifica într-o foarte mare măsură binele la care se putea ajunge prin intermediul lor.

   Prima mea experiență a avut de-a face cu un bărbat ce vreme de douăzeci și opt de ani trăise într-o spaimă și o amărăciune permanente. Se trezea noaptea țipând, scăldat de transpirații reci. Trăia într-o depresie permanentă, în așa măsură încât soția sa mi-a spus că nu mai râsese de mulți ani.

   Bărbatul acesta mi-a povestit ce se întâmplase cu atât de mulți ani în urmă și ce anume făcuse ca asupra lui să planeze o tristețe atât de adâncă. Se afla în Italia, în timpul celui de-al doilea război mondial, și fusese pus la comanda unei misiuni alcătuite din 33 de oameni. Au fost prinși în bătaia gloanțelor inamicului. Cu o suferință adâncă în privire, mi-a relatat cum se rugase cu disperare lui Dumnezeu să-i scoată din necazul acela. N-a fost să fie. A fost nevoit să-și trimită oamenii afară, doi câte doi și să fie martor la uciderea lor. Într-un final, în orele mici ale dimineții, a reușit să evadeze împreună cu alți șase dintre care patru grav răniți. El suferise doar o rană superficială. Mi-a povestit că experiența aceea îl transformase într-un ateu. Fără nici o îndoială, inima îi era plină de mânie, amărăciune, vinovăție.

   I-am spus:

   Nu știi că Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, care trăiește în veșnicul acum, poate să pătrundă în acea amintire veche și dureroasă și să o vindece, astfel ca ea să nu mai aibă controlul asupra ta?

   Nu știa că așa ceva este posibil. L-am întrebat dacă ar avea ceva împotrivă să mă rog pentru el - lăsând la o parte faptul că era ateu i-am spus că voi avea eu credință pentru el. A dat din cap, consimțind. Așezat lângă el, cu mâna pe umărul său, L-am invitat pe Domnul Isus să Se întoarcă cu 28 de ani în urmă și să străbată ziua aceea împreună cu omul acela bun.

   TE ROG, DOAMNE! SCOATE AFARĂ DUREREA, URA ȘI SUFERINȚA ȘI ELIBEREAZĂ-L! m-am rugat. Și, ca un gând venit aproape prea târziu în minte, am cerut ca somnul liniștit să fie una din dovezile acestei lucrări de vindecare, căci în toți acești ani el nu dormise bine. AMIN!

   În săptămâna următoare, a venit la mine cu o scânteiere în ochi și o strălucire pe chip cum nu mai văzusem la el niciodată înainte.

   Am dormit adânc în fiecare noapte și în fiecare dimineață m-am trezit cu un imn în gând. Sunt fericit... fericit pentru prima dată după 28 de ani.

   Soția lui mi-a confirmat că așa stau lucrurile. Întâmplarea aceasta a avut loc cu mulți ani în urmă și cel mai minunat este faptul că deși omul acesta a trecut prin suișurile și coborâșurile firești ale vieții, vechile suferințe nu au revenit nicodată. A fost vindecat pe deplin și instantaneu.