„La înfățișare vă uitați?” (2Corinteni 10:7a)

   „Ferește-te să respecți fațada, până nu vezi interiorul”, spunea Tudor Arghezi. Cu toții știm, însă uităm adesea că, lucrurile nu sunt întotdeauna ceea ce par a fi. Există în Biblie o întâmplare pilduitoare în sensul acesta. Prorocul Samuel este trimis de Domnul la Betleem pentru a unge pe unul din fii lui Isai ca și împărat al lui Israel în locul lui Saul. Samuel pregătește o jertfă la Betleem la care îl invită și pe Isai cu fii lui. Când l-a văzut Samule pe Eliab cel mai mare dintre fii lui Isai și-a zis: „Negreșit, unsul Domnului este aici înintea Lui.” Domnul a răspuns lui Samuel: „Nu te uita la înfățișarea și înălțimea staturi lui, căci l-am lepădat. Domnul nu se uită la ce se uită omul; omul se uită la ceea ce izbește ochii, dar Domnul se uită la inimă”. (1Samuel 16:1-13)

   „Cunosc mulți oameni care de departe par ceva, iar de aproape, nimic”. (La Fontaine) Și pentru că am poment cuvintele unui francez celebru, îmi aduc aminte o experiență avută la Paris când am vizitat pentru prima oară cu familia capitala Franței. Eram doritori să vizităm în câteva zile cât mai multe locuri. La un momen dat eram în metrou și ne întrebam la care stație să coborâm. Ne-am uitat pe o hartă cu traseul, ce se afla în compartiment, și am observat că pe traseul nostru se afla o stație cu numele Bastilia. Imediat alegerea a fost făcută; mergem să vizităm fortăreața Bastilia făcută celebră de Revoluția Franceză. Zis și făcut, am coborât la stația Bastilia. Când însă am ajuns, surpriză, ne-am pomenit într-una din cele mai aglomerate intersecții ale Parisului. Am rotit priviririle, nici urmă de vreo clădire istorică. În final întrebăm pe un bărbat care vindea ziare într-un chioșc: „Unde putem găsi Cetatea Bastilia?” Omul ne-a explicat politicos că cetatea nu mai există, doar locul îi poartă numele. În momentele acelea mi-a venit în minte o vorbă din Biblie: „Îți merge numele că trăiești, dar ești mort”. (Apocalipsa 3:1)

   Să nu ne lăsăm amăgiți de aparențe. În relațiile cu oamenii, cu lucrurile, cu instituțiile, cu religiile, ... să ne deprindem a vedea dincolo de ce izbește ochiul. Te uiți la o persoană și ți se pare la prima vedere că este cool, dar ține minte; haina nu te face călugăr.    (W. Shakespeare)  Apostolul Pavel la prima vedere decepționa, cu toate acestea era cel mai tare printre corinteni. O vorbă din bătrâni spune: „Cunoști un om după ce ai mâncat un sac de sare cu el”. // Există în lume peste două miliarde de creștini, câți însă sunt autentici. Un pastor bătrân îmi spunea despre creștini din biserica sa: „două-treimi sunt necredincioși”. Când l-am auzit m-am întreba dacă nu cumva se înșela. În Cuvântul Domnului din ultima carte a Bibliei, 5 din 7 lucrători și biserici sunt mustrați de Dumnezeu. Scriptura ne recomandă să cercetăm toate lucrurile, mai ales când este vorba de învâțătură și spiritualitate. (1Tesaloniceni 5:21; 1Ioan 4:1) // Trăim într-o lume în care virtualul i-a loc tot mai mult realului. Reclamele de tot felul încearcă să creeze o imagine perfectă despre lucruri imperfecte. Într-un așa context ai nevoie de discernământ. „Lucrurile nu trec ceeace sunt, ci ceeace par.”(Garcia Morales) Am întâlnit în Australia un bărbat dăzamăgit de occident. Îmi spune: „Eram student în România și îmi doream atât de mult să trăiesc într-o țară de limbă engleză. Mi se părea atăt de gorzav. Când s-a ivit prima ocazie să plec în State nu am ezitat. Acum după mai mulți ani vreau să spun că sunt profund dezamăgit”.

Astfel stând lucrurile este de neapărată trebuință să dezvoltăm în noi un spirit analitic, să ne deprintem a cerceta toate lucrurile prin Cuvântul Domnului. Să începem cu noi înșine. Omul poate fi religios și pierdut în același timp... Să cercetăm învățătura se vine spre noi. Fenomenul religios abundă de fals... Să fim atenți la avansurile societății în care trăim. Cu toții știm, însă de multe ori uităm, sau ne face că uităm; nu tot ce strălucește este aur...

Un vechi proverb oriental spune: „Privește lumea cu inima nu cu ochii, și-L vei vedea pe Dumnezeu”.