Iată marele scop al tuturor planurilor lui Dumnezeu. După cum am văzut taina voii Sale, că Dumnezeu va uni iar toate lucrurile în Hristos, vedem aici că El a vorbit despre acest lucru -adică despre partea lui pământească- prin gura tuturor sfinților Săi proroci. CUM TREBUIE SĂ SE ÎMPLINEASCĂ TOATE LUCRURILE ACESTEA? Prin revărsarea Duhului Sfânt? NU! Nu - pentru că ni se spune că prin-de la prezența Domnului și când El va trimite pe Isus. Fără îndoială, cred că Duhul Sfânt va fi revărsat și va fi în mod deosebit asupra iudeilor. Dar în locul citit, evenimentul acesta va avea loc prin prezența Domnului Isus și în felul acesta lucrurile despre care au vorbit prorocii se vor împlini. Nu știu cum ar putea înlătura cineva puterea și simplitatea acestei declarații.

   Vedem căderea, ruina omului. Vedem chiar întreaga creație supusă stricăciunii. Soția dorește ca Soțul ei să Se arate! Și nu Duhul Sfânt va restabili creația, nici nu este El moștenitorul tuturor lucrurilor; este Domnul Isus Hristos! Când Domnul Isus va apare în slavă, lumea Îl va vedea, în timp ce ea nu poate vedea pe Duhul Sfânt.

   Orice genunchi se va pleca în Numele lui Isus.

   Lucrarea Duhului Sfânt nu este să restabilească toate lucrurile aici pe pământ ci să mărturisească despre Domnul Isus Hristos care va veni din nou. Încă o dată, Duhul Sfânt era în apostolul Petru când spunea: PE CARE CERUL TREBUIE SĂ-L PRIMEASCĂ... Să primească pe cine? Nu pe Duhul Sfânt - El era chiar acolo! - ci pe Domnul Isus și datoria noastră este să credem acest lucru.

   Acum trec la epistole, pentru ca și prin ele să recunoaștem că venirea Mântuitorului era așteptarea vie și de fiecare moment a Bisericii.

   În Romani 8.19-22 vedem întreaga creație în așteptarea acestei veniri care este clar arătată când compari Ioan 14.1-3 cu Coloseni 3.1-4. De asemeni, la 1 Corinteni 1.7:

   Nu duceți lipsă de nici un fel de dar, în așteptarea arătării Domnului nostru Isus Hristos.

   Despre Efeseni 1.10 am mai vorbit. Deoarece la judecata de la urmă cerurile și pământul vor fi trecut, înaintea acestei epoci Dumnezeu va uni iar toate lucrurile în Hristos.

   Dar cetățenia noastră este în ceruri, de unde și așteptăm ca Mântuitor pe Domnul Isus Hristos. El va schimba trupul stării noastre smerite și-l va face asemenea trupului Său de slavă. (Filipeni 3.20-21)

   Când Se va arăta Hristos, viața voastră, atunci vă veți arăta și voi împreună cu El în slavă. (Coloseni 3.4)

   Cele două epistole către TESALONICENI sunt centrate în jurul acestui subiect. Orice lucru în 1 TESALONICENI este în vederea venirii Domnului Hristos; tot ce spune Pavel despre bucuria și lucrarea lui este în legătură cu venirea Lui.

   În primul rând, chiar întoarcerea la Dumnezeu e arătată în legătură cu acest adevăr (1.10). Credincioșilor din Tesalonic care au fost un exemplu pentru cei din Macedonia și din Ahaia, și a căror credință era renumită, încât nu mai era nevoie să spui ceva despre ea, li s-a spus:

... v-ați întors la Dumnezeu de la idoli, ca să slujiți Dumnezeului Celui viu și adevărat și să așteptați din ceruri pe Fiul Său, pe care L-a înviat dintre cei morți, pe Isus, care ne scapă de mânia viitoare.

   Este de observat că această biserică, una dintre cele mai înfloritoare căreia i-a scris apostolul Pavel, chiar ea a fost aleasă de Domnul ca să-i descopere, cu cele mai multe amănunte, împrejurările venirii din nou a Lui. Domnul Se destăinuie celor care se tem de El (Psalmul 25.14).

   Iată deci credința tesalonicenilor; se vorbea în toată lumea de credința lor, pentru că ei așteptau pe Domnul Isus din ceruri. Și datoria noastră este de a avea această credință, aceeași credință ca a tesalonicenilor; trebuie, ca și ei, să așteptăm pe Domnul înaintea perioadei de o mie de ani. Desigur, ei nu ziceau: Vor trece o mie de ani înainte de a veni Domnul.

   Căci cine este nădejdea noastră? ... Nu sunteți voi, înaintea Domnului nostru Isus Hristos, la venirea Lui? (2.19)

   Ca să vi se întărească inimile și să fie fără vreo învinuire în sfințenie, înaintea lui Dumnezeu și Tatăl nostru, la venirea Domnului nostru Isus împreună cu toți sfinții Săi. (3.13)