„La Lege și la mărturie! Căci dacă nu vor vorbi așa, nu va mai răsări soarele peste poporul acesta.” (Isaia 8:20)

Potrivit dicționarului explicativ cultură  înseamnă: „Totalitatea valorilor materiale și spirituale create de omenire și a instituțiilor necesare pentru comunicarea acestor valori. // Ansamblu de activități și modele de comportament proprii unui grup social dat, transmisibile prin educație”.

Fiecare națiune, fiecare comunitate, are cultura ei, cultură care își are izvorul în crezul și în felul de a fi al oamenilor care le alcătuiesc. Oamenii (comunitățile, națiunile), rezultat al căderi edenice, și-au creat în timp un tip de cultură înstrăinată de Dumnezeu. Bblia spune: „toată lumea zace în cel rău”. (1Ioan 5:19) În vechime Domnul Dumnezeu a intervenit și a oferit unei națiuni Adevărul. Sub inspirația Cuvântului lui Dumnezeu, Israel a creat o cultură deosebită de cultura celorlalte națiuni. Această cultură îl avea pe Dumnezeul și legile Lui în centru. Israel avea datoria să nu se amestece cu celelalte națiuni pentru a nu distruge această cultură unică. În timp însă presiunea culturală exercitată de popoarele din jur a condus la o diluare a purității culturale de la început. Câteva exemple: Incapacitatea evreilor de a relaționa cu Dumnezeu prin credință a condus la apariția obiectelor de cult (Chivotului și a Cortului întâlnirii); Împietrirea inimilor l-a silit pe Moise să legalizeze divorțul; Dorința de a fi ca celelalte popoare a condus la înlocuirea teocrației cu monarhia; Neînfrânarea a produs căsătoriile mixte între evrei și ne-evrei. Exemplele pot continua. Influența lumii a fost atât de puternică încât poporul ales și-a pierdut în timp în mare măsură fibra culturală curată de la început, de unde și pedepsele trimise de Dumnezeu constant.

Biserica, așezată pe fundamentul pus de Dumnezeu cu Israel, este chemată să ducă în lume cultura Împărăției lui Dumnezeu prin Evanghelie mai departe, la un  nivel superior. Evanghelia aduce în lumea înstrăinată de la Adevăr ceva nou, ca să-i parafrazez pe atenienii care au auzit pentru prima dată Cuvântul lui Dumnezeu predicat de Apostolul Pavel. Acest ceva nou aduce vestea bună a iertării și înoirii prin jertfa Fiului lui Dumnezeu și prin lucrarea lăuntrică a Duhului Sfânt. Cu alte cuvinte, oferă reîntoarcerea omului în Paradisul pierdut odinioară. Ca și în cazul lui Israel și Biserica are o cultură a ei, inspirată de Cuvântul lui Dumnezeu. Tot ca și în cazul lui Israel, influențată de lume, Biserica s-a îndepărtat de original. Așa a apărut ”Sfânta tradiție” care subminează Scriptura revelată, casta preoților, cultul Fecioarei, o seamă întreagă de practici religioase de sorginte păgână, cumetria cu autoritățile laice, antisemitismul creștin, secularizarea în comportament, și multe altele.

    În mediul protestant și evanghelic de astăzi contextul cultural face legea. S-a ajuns atât de departe încât Biblia este judecată din perspectiva culturii seculare și nu invers cum ar fi normal. Nu este de mirare că în felul acesta creștinii au ajuns să considere avortul și eutanasia ca ceva normal, să ordineze femei ca și preoți, să considere relațiile homosexuale rezonabile, să fie indiferență față de divorț, să conducă bisericile după principiile menegmentului, să predice o evanghelie a prosperității, să tolereze un comportament lumesc, etc. Auzim tot mai multe voci ”avizate” spunând că pocăința nu mai este ca în urmă cu o generație sau două. Atitudinea aceasta este rezultatul presiunii culturale din partea lumii, care cere conformarea în dauna culturii divine. S-a ajuns atât de departe încât învățături clare ale Scripturii, acceptate secole de-a rândul ca normale, să fie de neacceptat pentru creștinul ”modern”. Aceasta pentru că standardul  pentru el nu este Scriptura eternă, ci lumea și cultura ei de moment.

    Dumnezeu este același ieri, azi și în veci. Cuvântul Lui nu va trece, nici planul Domnului cu omul nu  se va schimba. Împărăția lui Dumnezeu are o cultură a ei revelată în Scripturile Vechiului și Noului Testament. Noi credem și mărturisim că fiecare cuvânt din Biblie este inspirat și are un rost binecuvântat pentru care a fost așezat acolo. Dacă vrem să fim în voia Domnului trebuie să ne conformăm standardelor divine în gândire și comportament, în crez și în ținută, chiar dacă aceasta înseamnă să fim diferiți de cei din lume. Presiunea culturală din partea lumii fără Dumnezeu este uriașă. Biserica, în măsura în care se conformează contextului cultural al lumii, își va pierde relevanța. Astfel stând lucrurile, dacă dorim Împărăția și-L iubim pe Împăratul care a fost răstignit de lume și care a spus „nu vă potriviți chipului veacului acesta”, trebuie să ne întoarcem la Cuvânt și să ținem de el cu orice preț. „La Lege și la mărturie! Căci dacă nu vor vorbi așa, nu va mai răsări soarele peste poporul acesta”,  zice Dumnezeu poporului Său. Doamne, ai milă! Doamne, ajută!