Vino Lumină sfântă și adevărată, coboară iar la noi, cu mesajul mântuitor al nașterii Pruncului sfânt, reaprinde-ne în inimi candela sfântă a iubirii, ca să putem desluși mai bine în întunecatul, bolnavul, dar și binecuvântatul an de îndurare în care trăim, cărarea și popasul bucuriei păstorilor și a magilor lângă ieslea sfântă! Cu mult drag îmi amintesc de ajunul acela de Crăciun în care bucuria a coborât în inima mea de copil de vreo patru anișori, sub forma ninsorii ce a acoperit în scurt timp curtea și grădina casei. Nu aveam jucării, nu așteptam daruri sub brad, iar dacă primeam vreun dar acesta era foarte modest și de strictă necesitate, dar bucuria mea a fost nemărginită când furișat pe pragul dintre două uși duble ce protejau de frig camera, cu obrazul lipit de geam m-am rugat stăruitor repetând mereu și mereu, , Fă Doamne Te rog să ningă, mult, mult, Te rog Fă să ningă mult... , , După lungi stăruințe au început deodată să cadă fulgi mari de zăpadă, spre marea mea bucurie, de parcă aș fi primit cel mai mare dar. Am crezut și mai cred și acum că Dumnezeu a fost înduioșat de rugăciunea stăruitoare a unui copil. Mai târziu, tot într-un ajun de Crăciun, ca tânăr de vreo douăzeci și cinci de ani, mă întorceam spre casă mergând prin zăpadă vreo 7 km însoțit de un prieten creștin. A fost propunerea lui să cântăm o cântare pe care eu o auzeam prima oară: , , Mântuire ni s-a dat, fără nici o plată; Prin Isus crucificat fără nici o plată. . , , M-a cuprins și înduioșat atât de mult cântarea și mesajul ei încât am vrut să o repetăm tot drumul până acasă. Inima mea se bucura tot mai mult cu o bucurie nemaicunoscută până atunci, o bucurie venită parcă din înălțimi, bucurie ce mi-a rămas apoii în inimă. Mii se părea că și pe zăpadă este scris cu litere roșii: , , Mântuire ni s-a dat, fără nici o plată... , , Un alt ajun de Crăciun pe care nu-l voi uita niciodată a fost acela in care pot spune că Dumnezeu m-a prins oarecum la colț. Eram singur în cameră, trecuse vremea, eram deja căsătorit, frecventam deseori biserica dar nu luasem încă în inima mea hotărâre pentru Dumnezeu. Era seara de colind destul de târziu, eram îngenuncheat în rugăciune și ceream lui Dumnezeu să se îndure de mine să-mi dea iertare și mântuire. I-am spus lui Dumnezeu că vreau să fiu al Lui că nu mai pot altfel și am îndrăznit să cer un semn din partea Lui ca mărturie că mi-a ascultat rugăciunea. L-am rugat să trimită și la noi colindătorii în noaptea aceea, dacă se poate, , chiar acum, , ziceam. Era oare vreo deosebire între rugăciunea copilului de patru ani lipit cu fața de geam, așteptând să cadă bucuria peste el sub forma fulgilor de nea și rugăciunea la fel de copilărească a adultului ce aștepta bucuria colindului cu o dorință aprinsă după salvare și mântuire? Nu mă ridicasem încă de pe genunchi după ce am rostit aceste cuvinte înaintea Domnului și zgomot de mulți pași am auzit deodată în curte apoi câteva secunde de liniște după care multe glasuri frumoase au răsunat deodată: Cântați toți de bucurie, căci Hristos S-a născut... , , Mesajul colindului era special pentru mine, și a prins răsunet în inima mea. A fost o simplă coincidență atât de precisă și de neînțeleasă? Dacă da, atunci pentru mine a fost o coincidență cutremurătoare, pentru că Dumnezeu a lucrat prin această coincidență. Bucurie nouă venită din multe glasuri de pe pământ și parcă din cer, coborâtă de Crăciun în inima mea sub forma unui fior ce m-a cuprins din tălpi până în creștet? Cum să mi-o fi explicat atunci cum să o fi înțeles, cum să o fi definit? Acum știu, o bucurie cutremurătoare mi-a dăruit Dumnezeu în noaptea aceea de Crăciun, punându-mă la colț cu iubirea Lui, am știut chiar atunci că nu voi mai fi niciodată la fel. Nu era oare în cântecul acela o invitație la bucurie din partea Tatălui ce aleargă cu brațe deschise în întâmpinarea fiului pierdut ce se întoarce acasă? Cântați toți de bucurie, căci în noaptea de Crăciun s-a născut Hristos în inima unui fiu risipitor și pierdut, în inima unui tânăr păcătos. Un singur gând o singură năzuință am după foarte mulți ani de la acea noapte de Crăciun, aceea că vreau să rămân pe veci în brațele Pruncului, în părtășia sfinților, în Lumină, cuprins mereu de iubire, cu același fior sfânt și bucurie cutremurătoare. Vino Lumină caldă și sfântă, coboară-Te la noi cu mesajul tău cutremurător și mântuitor, căci cu cât mai luminate sunt casele, orașele, magazinele, cu atât mai mult se vede setea oamenilor după Tine adevărata Lumină fără ca ei să știe cât Ești de necesară. Vino Lumină sfântă, surprinde-ne iar cu iubire, înconjoară-ne sufletele, familiile, țara, pământul întreg, rămâi peste noi mereu, mereu, de-a pururi, aici și în veșnicie! Amin! Doresc tuturor celor. ce vor citi aceste rânduri cât și celor ce nu le vor citi, ca Dumnezeu să vă cuprindă cu mesajul mântuitor al nașterii Pruncului Sfânt într-un mod aparte, de neuitat, să vă înconjoare cu mântuire sufletele, casele, familiile, să vă dăruiască o mare bucurie, deplină, transformatoare, cutremurătoare!