Un mesaj pentru cei răniți de frații din Biserică
Mesajul acesta mi-a fost inspirat de un mesaj postat de-o tânără dintr-o biserică neoprotestantă, tânăra aceasta era foarte intrigată deoarece era bârfită de frați din biserică deoarece avea unghiile făcute, purta cercei și astfel au ajuns să vorbească de ea prin spate tot felul de lucruri rele și multe neadevărate.
Tânăra aceasta a ajuns până acolo încât recunoștea că s-a îndepărtat de biserică, însă spunea ea că nu s-a îndepărtat de Dumnezeu și punea acest mesaj public, în ideea că cei din biserica locală probabil că-l vor vedea și cumva le va aduce pocăință în viața lor.
M-am gândit atunci, că această tânără nu-i un caz izolat și trăim vremuri în care tot mai mulți răniți din biserici ajung la decizii radicale, decizii care până la urmă îi îndepărtează de Dumnezeu, de biserică și de lucrarea la care au fost chemați.
De aceea aș vrea prin acest material să fiu o încurajare și să prezint niște soluții biblice în aceste cazuri, soluții care pe mine personal m-au ajutat în viața de credință și care mi-au fost sprijin în umblarea mea cu Domnul pe acest pământ:
1. Înțelege că firea pământească există în oameni și-i face deseori să acționeze conduși de ea
Chiar dacă oamenii ajung în Biserici, se pocăiesc, se botează, firea pământească rămâne în ei și se luptă împotriva Duhului, atunci când nu veghează ajung să acționeze sub autoritatea firii și conduși de ea. (vezi Galateni 5:15-26)
Pericolul mare este ca datorită firii pământești anumiți oameni să te rănească, să te lovească, ori prin atac personal, ori prin viața lor neconformă Bibliei.
Niciodată în astfel de cazuri nu trebuie să acționăm la fel, să răspundem la fel, ci trebuie să avem în vedere că astfel de situații trebuie să ne apropie și mai mult de Mântuitorul nostru, să privim în Cuvântul lui Dumnezeu și să acționăm întocmai.
a) Atitudinea celui lovit este că trebuie să se lepede de sine și să acționeze duhovnicește lăsând ca autoritate în viața lui pe Duhul Sfânt (vezi Mat 16:24)
Ești tentat atunci când ești lovit să acționezi la fel ca cei care te-au lovit, adică firește.
Ceea ce trebuie să înțelegi însă ca și copil al lui Dumnezeu este că în astfel de momente ai nevoie cel mai mult de cercetare înaintea lui Dumnezeu, ca să vezi ce-i greșit în viața ta și să lepezi, să realizezi că Domnul îți cere să ierți și să acționezi după Cuvântul Său.
Trebuie să ai în vedere în astfel de situații că nu tu ești cel mai important, ci Mântuitorul Tău, lucrarea de mântuire a oamenilor, adică mărturia Evangheliei înaintea lor și relația ta personală cu Domnul.
- Pocăință și dialog conform Scripturii (vezi Mat 18:15-17)
Lucrul cel mai important este ca dacă ce s-a vorbit este întemeiat, să te pocăiești și să-L rogi pe Domnul să te ajute să trăiești o viață de sfințenie.
Ori că s-a vorbit întemeiat sau nu, trebuie să stai de vorbă cu cel care te-a rănit, dacă nu te-ascultă să mai iei un frate și să vorbești din nou cu el, dacă nici atunci, să-l spui bisericii. Așa îl ai pe Domnul în centrul vieții și a problemelor tale și acționezi călăuzit de Duhul.
- Iertare, bucurie și acceptare a situației
Indiferent cum se rezolvă lucrurile, trebuie să avem în vedere iertarea, pentru că Domnul ne-a iertat și nouă, să evităm orice răzbunare, asta deoarece răzbunarea nu-i a noastră, este a Domnului, să ne bucurăm dacă acele lucruri au fost neadevărate, deoarece răsplata ne-o va da Domnul în Cer, iar pe de altă parte trebuie să înțelegem că deși trecem printr-o nedreptate, ea este îngăduită de Dumnezeu și lucrează pentru binele și maturitatea vieții noastre de credință. (vezi Mat 6:12, Rom 12:19, Mat 5:11-12)
b) Atitudinea celui lovit este că trebuie să-și ducă crucea în fiecare zi, indiferent de circumstanțele vieții
Când am hotărât să-L urmăm pe Domnul, conform Scripturii, noi am intrat într-o luptă spirituală, în fiecare zi putem fi atacați datorită credinței noastre, avem de dus o cruce până la capătul vieții noastre, cruce care ne face o mărturie, ne ajută să rămânem integri și cruce prin care Dumnezeu ne cizelează viața și ne maturizează. (vezi Luca 9:23, Matei 10:22)
Satana lucrează de multe ori prin oricine nu se lasă călăuzit de Duhul Sfânt și de multe ori vrea să ne distrugă, de aceea atitudinea noastră față de cei care ne lovesc este să-i iubim chiar și pe vrăjmași, de asemenea să răbdăm loviturile și atacurile fără să reacționăm firește, căutând recuperarea celui căzut în capcana diavolului, chiar frate de-al nostru fiind. În sensul acesta oricare din noi trebuie să-L luăm ca model pe Domnul, Cel care vândut de Iuda n-a acționat firește, Cel care a fost bătut, scuipat și răstignit pe cruce și care și-a dat viața pentru noi, Cel care bate la ușa bisericii din Laodiceea, Cel care nici acolo la ușa Bisericii nu renunță, ci o cheamă la pocăință, aceasta este dragostea lui Dumnezeu și trebuie să ne caaracterizeze și pe noi. (vezi Matei 5:44, Iuda 1:20-23)
c) Atitudinea celui lovit este că trebuie să-L urmeze pe Domnul indiferent de circumstanțele vieții și a situației prin care trece
Atunci când suntem loviți și nedreptățiți trebuie să avem în vedere să-L urmăm pe Domnul, El să rămână focusul nostru și Duhul Domnului să ne schimbe după Chipul Lui, din slavă în slavă. (vezi Matei 16:24, Evrei 12:2,2 Cor 3:18)
Să-L urmez pe Domnul în astfel de circumstanțe nu înseamnă să lovesc în biserica locală unde am fost nedreptățit, asta deoarece nu toți din acea Biserică au acționat firește și mai important decât nedreptățirea mea este imaginea Domnului și a bisericii Lui și mărturia Evangheliei în fața oamenilor nemântuiți. Nu trebuie să căutăm folosul nostru, să ne facem noi dreptate, ci binele Evangheliei și a lucrării la care ne-a chemat Dumnezeu.
Separarea de-o biserică locală, e o soluție radicală și poate ține doar ca o soluție extremă și temporară, doar în anumite circumstanțe, probabil care țin de învățături false sau anumite situații, însă imediat trebuie căutată părtășia cu o nouă biserică locală.
Soluția ieșirii din Trupul Domnului (Biserica) este de neacceptat, soluția izolării de Biserica Domnului te poate duce în final la îndepărtarea de Dumnezeu și căderea din credință, asta deoarece Dumnezeu a rânduit în biserică slujitori și mădulare în Trup, pentru ca astfel să creștem în credință și să ne ducem mântuirea și lucrarea la care am fost chemați până la capăt. (vezi 1 Corinteni 12:1-31, Galateni 1:6-9, vezi 2 Petru 2, Romani 16:17-19)
Tot mai mulți astăzi sunt loviți în bisericile locale, iar asta denotă că trăim la un stadiu de căldicei, de spectacol, însă viața noastră lasă de dorit, de aceea cu toți avem nevoie de pocăință. E o vreme a cernerii în care trebuie să avem foarte mare grijă, asta deoarece și cel lovit pe nedrept și cel ce lovește poate să se îndepărteze de Dumnezeu și să cadă în capcana diavolului. Trebuie căutate soluții Biblice la orice conflicte care apar, trebuie dragoste, compasiune și căutarea recuperării și a călăuzirii Duhului.
Vorbesc ca unul care am trecut în 30 de ani de când sunt în credință prin multe circumstanțe, însă Cuvântul mi-a rămas Normă și pot spune că este greu să treci prin astfel de situații, devastator, este un test pe care Domnul îl îngăduie în viața noastră și atunci trebuie să privim Țintă la El, să ne apropiem mai mult de El și să lăsăm ca Duhul Sfânt să ne transforme după caracterul Lui minunat de Dumnezeu, astfel să tindem spre desăvârșire, fiind o pregătire a noastră pentru întâlnirea cu El.
Soluția nu este să lovești înapoi, să denigrezi biserica locală unde ai fost nedreptățit, să te separi de orice biserică, asta deoarece în acest fel ajungi să acționezi firește, să aduci un deserviciu Bisericii Domnului și lucrării Evangheliei, chiar să cazi de la credință, soluția este să privești la Domnul, să acționezi duhovnicește călăuzit de Duhul Sfânt în lumina Scripturii, cu pocăință, iertare, bucurie, dragoste, să-ți duci crucea indiferent de circumstanțe, să-L urmezi pe Domnul căutând să nu fii o pricină de poticnire, să nu deformezi imaginea Domnului și a Bisericii Lui, ci să fii o mărturie pentru Domnul și pentru Evanghelie, căutând mai departe părtășia cu Domnul și cu Biserica Lui răscumpărată!
Domnul să ne ajute la aceasta pe fiecare din noi!
Simion Ioanăș
Puteți citi articolul și aici.
Dupa concluzia dvs din text, problema ramane la persoana ranita. Ceea ce e gresit, pentru ca aceste persoane ranite, pana la urma vor parasi biserica unde nu gasesc dragoste si ajutor de la frati, pentru ca nu e normal sa fi atacat de frati.
Va spun din perspectiva unei persoane care a avut de a face cu persoane ranite de frati (nu eu, ci cineva apropiat) si am vazut cum se simte persoana respectiva.
Ce spunea Duhul Sfant prin Pavel: dragostea trebuie sa o crestem intre frati.
Multumesc si sper sa nu va fi suparat cu acest mesaj, nu este rau intentionat , ci doar spre avertizare.
Domnul sa va binecuvinteze si sa ne lumineze pe toti, sa crestem in credinta!