Dragul meu,
Nu mi-ai scris de tare multă vreme şi aceasta m-a îngrijorat. Acum, că am primit scrisoarea de la tine, m-am liniştit, mai ales că m-ai lăsat să pricep şi motivul întârzierii tale.
Mă bucur să aud că acest concediu prieşte trupului tău dar sunt şi mai bucuros când aud că în acelaşi timp ai sporit duhovniceşte. După cum ai avut ocazia să observi, în cele duhovniceşti e ca în cele trupeşti; de altfel alesul nostru frate Pavel numea interiorul sufletesc al omului: „omul din lăuntru” sau „omul ascuns al inimii”. Te invidiez pentru acele dimineţi cu aer proaspăt şi răcoros în care poţi face plimbări îndelungi – mi-am amintit de copilărie în timp ce îmi povesteai – şi cred, fără intenţia de a deveni exagerat, că până şi înţelegerea lui Dumnezeu e mai limpede în linişti ca acelea.
Dar să nu mai lungesc vorba. Am meditat îndelung la ce mi-ai scris referitor la Cer – Rai sau Paradis cum mai este numit. Din capul locului vreau să ştii că nu am aflat toate răspunsurile încă, şi nici nu cred că le vom afla cândva aici pe toate.
Cuvântul lui Dumnezeu desenează multe asemănări Cerului aşa că e inadmisibil a limita ce e acolo sau ce se va petrece acolo la doar un singur element comparativ – nu uita de avertizarea înţeleaptă „la mintea omului nu s-a suit”.
Aşadar, voi poposi asupra unui singur aspect ce priveşte „Cetatea” de sus, celelalte aspecte rămân să le trecem fie într-o altă scrisoare, fie mai degrabă la întoarcerea ta pe care o aştept cu drag. Cerul va fi un loc al răsplătirilor. Fiecare „alergare” îşi va primi „premiul”, fiecare „rob” îşi va primi aprecierea. Am ales răsplătirile promise „celui ce va birui” descrise de fericitul Ioan în revelaţia primită pe când era în Insula Patmos pentru analiză. Dumnezeu, în înţelepciunea Sa de neînchipuit, va ştii să acorde cu dreptate fiecăruia „coroniţa” sa.
Am să înşiruiesc promisiunile dăruite „celui ce va birui” şi „celui ce va păzi până la sfârşit lucrările Mele”. Te rog, zăboveşte în linişte asupra fiecăreia şi ai să vezi cum ţi se va deschide fiecare din ele ca o floare, revărsându-se asupra ta un har nepreţuit.
„Îi voi da să mănânce din pomul vieţii, care este în raiul lui Dumnezeu.”
„Nicidecum nu va fi vătămat de a doua moarte.”
„Îi voi da să mănânce din mana ascunsă, şi-i voi da o piatră albă;
şi pe piatra aceasta este scris un nume nou, pe care nu-l ştie nimeni
decât acela care-l primeşte.”
„Îi voi da stăpânire peste Neamuri. Le va cârmui cu un toiag de fier,
şi le va zdrobi ca pe nişte vase de lut, cum am primit şi Eu putere de la Tatăl Meu.
Şi-i voi da luceafărul de dimineaţă.”
„Va fi îmbrăcat în haine albe. Nu-i voi şterge nicidecum numele din cartea vieţii,
şi voi mărturisi numele lui înaintea Tatălui Meu şi înaintea îngerilor Lui.”
„Îl voi face un stâlp în Templul Dumnezeului Meu, şi nu va mai ieşi afară din el.
Voi scrie pe el Numele Dumnezeului Meu şi numele cetăţii Dumnezeului Meu,
noul Ierusalim, care are să se pogoare din cer de la Dumnezeul Meu,
şi Numele Meu cel nou.”
„Îi voi da să şadă cu Mine pe scaunul Meu de domnie, după cum şi Eu am biruit
şi am şezut cu Tatăl Meu pe scaunul Lui de domnie.”
Mă cuprinde o emoţie profundă...
Am să îţi însemnez câteva puncte lăsându-te mai apoi pe tine să te cufunzi în aceste adevăruri viitoare. Cred că ai remarcat deja că fiecare din cele şapte promisiuni e făcută într-un mod personal. După cum procesul mântuirii este aplicat întotdeauna individual (nu colectiv) şi promisiunile de răsplătire sunt întotdeauna la modul individual - aşa lucrează Dumnezeu. Există printre noi unii care au facut din acest adevăr doar o lozincă – „Mântuirea-i personală!”, ai auzit-o şi tu – pe care o folosesc ca paravan pentru a-şi ascunde chiţibuşurile păcătoase. Mă bucur că tu nu eşti printre ei.
Faptul că sunt şapte promisiuni îmi spune că e vorba în fundal de o promisiune care se va aşeza într-un mod deplin şi divin peste învingător. Nu aş putea să îţi răspund dacă aceste împliniri se vor împlini întocmai – trebuie să nu uiţi că Ioan a avut o viziune doar şi că nimic din ce e acolo nu va fi pământesc. (Va fi un pom efectiv? – vor fi în Rai pomi?! Va fi o piatră efectivă? – vor fi în Rai pietre?!) Îţi sugerez să nu zăboveşti mult asupra acestor întrebări deoarece răspunsul – oricare ar fi el – nu te ajută cu mult. Reţine doar că răsplătirile vor fi depline.
Meditează în tihnă asupra acestor cuvinte şi mai ales asupra celor şapte răsplătiri. Îţi mai dau un singur sfat: sileşte-te să îţi păstrezi imaginaţia cât mai aproape de adevăr. În tratarea unor astfel de subiecte imaginaţia se infiripă fără acordul tău, dar tu arată-te vigilent! Duhul de rugăciune îmbracă-l în orice vreme.
„Da, Eu vin curând!”
Cu dragoste, fratele tău în Hristos,
Adrian Corneliu
p. s.
La întoarcere adu-mi te rog puţin din ceaiul despre care îţi spuneam că se găseşte în special în zona aceea şi că mă linişteşte tare.
Ţi-am pregătit pentru când vei reveni ceva ce nu ai în bibliotecă din clasicii aceia preferaţi ţie.
Grăbeşte-te! Mi-e dor să povestim pe îndelete.