Am urmărit de curând o formaţie creştină ce cânta rock. Am rămas trist. Ce am ajuns noi, creştinii! Să copiem stilurile comerciale ale lumii şi să punem versuri sfinte pe ele. Aşa nu suntem lumină. Vai de noi! În 2 Samuel 1:27 Cuvântul Lui Dumnezeu spune: "Cum au căzut vitejii! Cum li s-au aruncat armele!" Câtă dreptate! Aceştia suntem vitejii Lui Dumnezeu? Cu plete, haine largi şi chitară electrică? Vai de noi, pentru că încercăm să batem lumea cu armele ei! Într-o zi, la judecată, vom fi întrebaţi ce am făcut pentru El şi noi ce vom răpunde? Doamne am cântat rock pentru tine! Până şi pentru urechile noastre nu sună bine, dar pentru Dumnezeu!  E mai uşor, evident! Să ne mulţumim firea pretinzând că Îl mulţumim pe El! E mai uşor să copiem decât să facem ceva original. E mai uşor să cântăm noi ca lumea decât să cânte lumea ca noi! Cântatul e o ispită pentru toate generaţiile: fie că acei bătrâni cântă populară, fie că acei tineri cântă rock, hip hop sau orice alt gen al lumii, fac acelaşi păcat: Nu Îl laudă pe Domnul!
Desigur putem alege să fim indiferenţi! Să pretindem că suntem buni, că Domnul lucrează, că ne închinâm Lui. Că avem o purtare vie şi plăcutâ, plină de rod spre Slava Lui.
Sau putem alege să ne pocăim! Să luăm acest mesaj în mod serios şi să luăm atitudine pentru Dumnezeu! Dar nu în felul lumii! Haideţi să luă atitudine în felul Lui Dumnezeu! Să facem muzică bună, care să Îl laude mai mult pe Dumnezeu şi mai puţin firea noastră.
Haideţi să ne ridicăm şi să fim creştini cu onoare/Chiar dacă asta doare cel mai tare!