Undeva în România...

S-a întâmplat cu ceva ani în urmă, undeva în sud. Era un misionar care venise aici să vestească mântuirea prin jertfa Domnului Isus Cristos. În vremea aceea oamenii erau foarte ostili și împotrivitori cuvântului Evangheliei, îl considerau pe misionar ca un intrus, care a venit să le tulbure viața. În oraşul unde locuia avea locuința într-un cartier unde oamenii erau respingători față de Cuvântul Domnului.     

Misionarul și-a dat seama că nu-L poate propovădui pe Isus cu vorba, fiindcă nu primeau Cuvântul. Erau foarte religioşi în tradiția lor, preotul locului făcuse o propagandă ostilă misionarului.

Era iarnă. Căzuse prima zăpadă, destul de mare. Dimineața, când s-a sculat, misionarul a observat că a nins şi, luându-și uneltele, s-a dus să curețe trotuarul și curtea de zapadă. Nu erau oameni pe stradă, nu se sculaseră. Misionarul a început să dea zăpada din faţa casei şi, după obiceiul locului de unde venea, a făcut curăţirea trotuarului și vecinului din dreapta și celui din stânga. Unul din vecini nu prea locuia acolo, venea mai rar, dar celălalt, un om în vîrstă, a fost un om cunoscut în oraş. Provenea dintr-o familie de preoți, un om învăţat, foarte citit. Misionarul a facut și la el și a plecat.

După câteva ceasuri, strigă cineva la poarta misionarului, care se duce să vadă cine-i. Era unul din vecini, care i-a zis:

- Cât mă costă?
- Pentru ce? a întrebat misionarul.
- Pentru că ați dat zăpada din fața casei mele, a răspuns vecinul.
- Nu am facut-o pentru bani, a răspuns misionarul. Am crezut că e datoria mea, fiindcă am ieşit primul în stradă.

La care vecinul lui i-a zis:
- Aşa ceva nu s-a pomenit. Înseamnă că credința ce o aveți este bună, nu este aşa cum spun oamenii. Aş vrea să stau de vorbă cu dumneavoastră, a zis vecinul misionarului.

Misionarul l-a invitat la programul Bisericii, lucru care s-a întâmplat la următorul program, unde a fost foarte mişcat de ceea ce văzuse și a dorit să rămână să mai discute despre credința ce o avea misionarul. S-a discutat mult, până seara târziu, când, plecat în rugăciune, acest bărbat L-a primit pe Domnul Isus ca Mântuitor personal. O pace adâncă i-a stăpânit ființa și din acel moment a fost nelipsit de la casa de rugăciune.

A urmat pregătirea pentru botezul în apă. A urmat cosecvent programul de cateheză, era foarte bucuros. Cu o zi înainte de botez a fost la programul de rugăciune, urmând ca în următoarea zi de duminica să primească botezul în apă.

Duminică dimineața o veste tristă a venit: fratele H. a murit. Misionarul s-a dus să vadă ce s-a întâmplat. El era lovit la faţă și la cap. Trecuse din viață. Ce se întîmplase, nimeni nu știa. A murit... și atât. Cu durere, misionarul a anuțat la începutul programului trecerea din viață a fratelui.

A trecut ceva timp de la această întâmplare, iar noi ne tot întrebam: va fi mântuit, nu va fi mântuit? Dar într-o zi, la misionar la poartă vine nora acelui frate trecut din viață. Dorea să stea de vorbă cu misionarul. A fost primită de el şi această femeie era neliniştită. Avea o apăsare în inima ei. I-a fost vestit Domnul Isus ca singura persoană care poate să aline suferința şi să elibereze omul de păcate. La plecare, a promis că o să vină la slujbe. Şi asa a făcut. Iar atunci când s-a făcut chemarea pentru a-şi preda viața în mâna Domnului, ea a ieşit în față. Plângând, a spus că doreşte să-și predea viața ei în mâna Domnului.

Apoi s-a făcut pregatirea pentru botezul în apă. Şi înainte de botez a mărturisit ce se întâmplase de fapt cu socrul ei. Familia nu putea să accepte ca cineva din familia lor să se pocăiască. Şi în noaptea aceea, acest frate a plătit cu viața lui faptul că a decis să-L urmeze pe Isus. Dar din familia aceea Dumnezeu Şi-a ridicat altă mărturie.

Se pune întrebarea: acel frate, care a plătit cu viața lui pentru că s-a întors la Domnul, dar a trecut din viață înainte de a se boteza, va fi mântuit sau nu? Răspunde la această întrebare tu, care citești aceste rânduri.

Dumnezeu este proslăvit prin multe moduri, dar şi astăzi sunt suflete care plătesc cu viața lor, plătesc prețul pentru că se întorc din lumea de păcate la Mântuitorul Isus. Dacă acest lucru s-a întâmplat cândva, undeva, oricând poate să vină prigoana peste copiii Domnului. Suntem noi pregătiți pentru aceasta?

Noi suntem într-o tară străină, pe un pământ străin, călătorim spre țara noastră. Aici suntem disprețuiți, urâți de oameni, din pricina frumosului nume ce îl purtăm.

Lăudat să fie Cel ce a murit pe cruce pentru păcatele noastre, Isus Cristos, Domnul nostru.