Prima parte - Cântecul

Privea de-a lungul străzii, cu sufletul trist: Era o zi obişnuită, dar ceva în inima lui îl făcea să simte un fior care începea să coboare în tot trupul... Astăzi se împlinea un an de când mama lui plecase. Ochii erau umezi de mult, pe faţa copilului se citea o tristeţe de nedescris.

- Pleacă de aici!

Şoferul maşinii parcate lângă Matias părea într-adevăr foarte grăbit.

- Doi lei, domnu'! Vă rog, doi lei!

- Pleacă!

Acelaşi răspuns, găsit pe buzele tuturor oamenilor pe unde cerşea, parcă îl înebunise. Ce făcuse să merite acest lucru? Ura faţă de oameni începuse să se întipărească pe faţa lui Matias, iar gândul nu-i mai stătea la mâncare, ci la maşină. Avea numai 10 ani, dar asta nu îl împiedica să se răzbune pe orice vedea. Foarte sigur pe sine, începu să meargă pe lângă maşină cu o piatră ascuţită. Ştia ce avea de făcut, nu era prima dată când oamenii 'fericiţi' erau pedepsiţi. Începu să zgârie maşina, înconjurând-o de două ori. Se grăbi apoi să urce în primul copac pentru a vedea 'fericirea'. Şoferul ieşea din restaurant la fel de grăbit cum intrase. La vederea maşinii începu să blesteme, să înjure.. Matias privea fără nici o reacţie. Fiorul din inima lui începea să-i cuprindă trupul. Altă dată râdea pe ascuns de 'ispravă', poate se ducea să-şi cumpere de mâncare cu banii furaţi din maşină.

Matias sări din copac cu gândul la un loc de odihnă peste noapte. Mergea cu ochii în pământ, atent la pietrele în care dădea cu piciorul, când deodată auzi un zgomot slab, un grup de voci, o cântare... Ochii i se opriseră pe casa albă din stânga lui. Ciuli urechile, iar din inima lui începu un nou fior la auzirea cântecului din acea casă:

"Vei plânge odată amarnic,
Dar atuncea va fi prea târziu,
Căci viaţa ta astăzi se stinge,
Se-ndreaptă mereu spre sicriu."

Lacrimile se iviră din nou în ochii lui Matias. Avea doar 10 ani, iar versurile îl pătrunseră până la inima: viaţa lui se îndrepta mereu spre sicriu, cu fiecare răzbunare simţea apropierea de un sfârşit periculos.

Cu foarte puţin curaj, păşi dincolo de poarta pe care scria "Betel".

Va urma...