A ignora înseamnă  a nu băga în seama, lucru care ni se întâmplă frecvent, ignorăm că astăzi este posibil să plouă şi nu ne luăm umbrela, ignorăm că ni se dau în permanenţă sfaturi, ne obişnuim cu ele, dar se poate întâmpla să intrăm într-o rutină a ignorării şi să trecem astfel peste lucruri grave.

Noi, creştinii, spunem că Îl iubim pe Domnul şi cunoaştem Cuvântul.

Fiecare dintre noi are probleme, nevoi şi dorinţe pe care numai Dumnezeu le poate înţelege şi le poate rezolva.

Pentru a înţelege voia lui Dumnezeu, mai întâi trebuie să înţelegem că El este dragoste.

Nevoia de dragoste, de a fi înţeleşi de către cei din jurul nostru şi de a înţelege, la rândul nostru, pe cei de lângă noi este tot mai acută, într-o lume tot mai apropiată de înţeresul material şi tot mai depărtată de Dumnezeu.

Chiar şi noi, creştinii, de multe ori parcă suntem orbiţi de acest materialism şi mai ales de păcatul prezent peste tot şi uităm de Domnul Isus Hristos, uităm de jertfa de la Golgota, de sacrificiul suprem al Aceluia care ne-a iubit atât de mult şi ne-a răscumpărat, vindecându-ne, prin sângele Lui.

Despre dragoste se pot spune multe, dar vreau să căutăm o înţelegere asupra unor lucruri ignorate.

În primul rând să ne gândim de ce a venit Domnul Isus Hristos în lume, ştiind ce va urma?

El a venit, făcând voia Tatalui, deci nu ignorând-o, a ascultat de Dumnezeu şi a venit din dragoste pentru noi. La momentul venirii Lui, lumea de atunci, din punct de vedere al intunericului spirtual, era la fel ca şi astăzi, dar El a fost, este şi va fi lumina veşnică, care luminează, care deschide ochii orbiţi de păcat, să vadă pe Dumnezeu şi să Îi înţeleagă dragostea supremă.

Să nu ignorăm faptul că am fost aşa de iubiţi, iubiţi cu o iubire infinită.

Domnul Isus Hristos a umblat printre noi “plin de har şi de adevăr” şi ne-a adus vestea cea buna a întoarcerii la Dumnezeu, a iertării lui Dumnezeu pentru noi. Dar de ce să aduci o asemenea minunată veste unei lumi oarbe şi surde? Din dragoste. Cât de mare poate fi această dragoste, când, cu toată respingerea din partea lumii, El ne spune: “Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă”. Din dragoste pentru o lume oarbă şi surdă, a venit un mesaj atât de plin de dragoste, bunătate şi sfinţenie.

Să nu ignorăm faptul că Isus Hristos a trăit printre noi plin de dragoste şi de adevăr.

Prin jertfa de la Golgota, Domnul Isus a murit ca noi, astăzi, să putem fi mântuiţi şi să fim împăcaţi cu Dumnezeu. De ce să faci un un gest de o asemenea frumuseţe, splendoare şi nobleţe? Din dragoste. Comparativ vorbind, atunci când a fost judecat şi răstignit Domnul Isus Hristos, noi am fost acolo, noi am strigat: “Răstigneşte-L!”, noi I-am pus coroana de spini pe cap, noi am bătut piroane în mâinile şi picioarele Lui, noi ne bucuram şi ne veseleam când El murea pe cruce. Şi totuşi, Domnul Isus Hristos spune: “Tata, iartă-i, căci nu ştiu ce fac”. Câtă dragoste, câtă iertare, câtă iubire, dincolo de orice limită a dragostei, să te rogi ca Dumnezeu să îi ierte pe cei care te omorau. Domnul Isus Hristos a murit pentru mântuirea lumii întregi. Unde găseşti o asemenea dragoste? Numai la Dumnezeu. Dumnezeu este dragoste.

Să nu ignorăm faptul că Isus Hristos S-a jertfit şi a murit pentru noi, suntem vindecaţi prin rănile lui.

Domnul Isus Christos a înviat şi este azi la dreapta Tatălui. El, care este lumina lumii, sarea care dă gust şi schimbă lumea, farul spre care se îndreaptă orice privire, ştiind că acolo va găsi iubirea şi alinarea tuturor durerilor şi suferinţelor, El a înviat a treia zi din morţi. De ce? Din dragoste. Pentru a ne oferi o speranţă, o nădejde vie şi un viitor plin de bucuria vieţii şi trăirii în El, pentru El şi cu El.

Să nu ignorăm faptul că Isus Hristos a înviat şi şade la dreapta Tatălui Ceresc.

Să experimentăm puterea învierii Lui.

Da. El este nădejdea vie, lumina către care toţi creştinii şi toţi oamenii trebuie să îşi îndrepte: privirea, inima, sufletul, trăirea, gândirea, simţirea, viaţa, pentru a-L lăsa pe El să ne transforme din inimi de piatră în inimi de carne, penru a ne face mai simţitori cu cei de lângă noi şi pentru a-i iubi pe cei de lângă noi.

Să nu ignorăm faptul că trebuie să-I deschidem uşa inimii noastre, pentru a fi fericiţi într-o viaţă asemenea cu a Lui.

Astăzi este vremea să ne lepădăm de materialismul şi orbirea care ne înconjoară atât de lesne şi care, deşi ne spunem creştini, ne depărtează de Dumnezeu, şi să ne întoarcem la Dumnezeu cu tot ce suntem, înţelegând măreaţa Sa dragoste pentru noi şi căutând să împlinim dragostea Lui pentru toţi cei din jurul nostru, cunoscând că El este viu în veac.

A-L ignora pe Dumnezeu înseamnă a pierde viaţa veşnică.