În articolul precedent despre rugăciune am văzut că rugăciunea fierbinte a celui neprihănit are mare putere. În articolul de față vom lua în considerare răspunsuri la întrebările “când”, “cum” și “în ce direcție” să direcționăm acele rugăciuni fierbinți care au mare putere. Apostolul Pavel, un mare om al lui Dumnezeu care a primit însoțirea lui Dumnezeu, scriind acest verset celor din Efes, cu mult timp în urmă, ne oferă și nouă, azi, posibilitatea de a învăța câte ceva de la el.

Când este timpul să ne rugăm? Apostolul ne îndeamnă să facem rugăciuni “în toată vremea”. Musulmanul religios și serios în credința lui se roagă la un timp anume din zi, cu o frecvență fixă, spunând niște cuvinte anume pe care Hristos cu siguranță că le-ar numi bolboroseli (vezi Matei 6:7). Dar creștinul adevărat nu e la fel ca și musulmanul, deoarece el se închină singurului Dumnezeu adevărat și astfel nu încearcă la acest Dumnezeu să vină cu formule de adresare ritualice. Astfel, el, creștinul, are posibilitatea să aibă un dialog neîntrerupt cu Dumnezeu, făcând rugăciuni în toată vremea. Pentru creștinul real, Dumnezeu este o persoană cu care el interacționează. Pentru toți ceilalți oameni, orice nume și-ar atribui ei, Dumnezeu nu este decât o forță undeva în cer. Comunicarea celui credincios cu adevăratul Dumnezeu este neîntreruptă, deoarece El, Dumnezeu, este tot timpul aproape de sufletul credincios, mereu gata să asculte și să răspundă. O astfel de viață de rugăciune avea în vedere apostolul Pavel atunci când scria cuvintele: “în toată vremea”.

În următoarea parte a versetului, apostolul neamurilor tratează întrebarea “cum” să ne rugăm. El spune: “prin Duhul” și “cu toată stăruința”.

Rugăciunea prin Duhul este o taină pentru autorul acestui articol. Duhul Sfânt este acela care lucrează în inima credinciosului acest mare proces lăuntric de sfințire și de asemănare cu Hristos. A te ruga prin Duhul înseamnă, foarte probabil, a te lăsa călăuzit de Duhul lui Dumnezeu în timp ce te rogi. Cum te lași călăuzit de Duhul în timp ce te rogi? Cum te rogi prin Duhul? Am impresia că răspunsul la această întrebare nu se găsește într-un articol, oricât de bine ar fi el scris, ci numai pe genunchi, în odăiță, se poate face progres în această direcție. Petru ne îndeamnă să unim cu fapta noastră, în cazul de față rugăciunea în odăiță, cunoștința. Există o cunoștință care nu se dobândește citind, ci mai degrabă se câștigă prin muncă practică. Să învățăm a ne ruga prin Duhul deci!

Apoi apostolul Pavel amintește Efesenilor, și nouă de asemenea, că se cere o veghere cu toată stăruința în această rugăciune necurmată. Stăruința se pare că este deosebit de importantă în dreptul rugăciunii. De ce? Se prea poate ca ea, stăruința, să fie o dovadă a măsurii credinței noastre. Există oameni care au o credință mare, la fel ca acea femeie Canaaneancă și există de asemnea oameni care sunt puțin credincioși. Stăruința în viața de rugăciune este o dovadă a acestei credințe din inimă. Un om care crede mult, va stărui mult în rugăciune, iar un om care crede puțin, va stărui puțin în rugăciune. Bogăția vieții de credință crește pe măsură ce credința însăși crește! Iar încercarea credinței sfinților este foarte scumpă, potrivit lui Iacov. Staruința ta în viața de rugăciune îți va arăta ție cât de mult crezi și unde ești pe plan spiritual! Deci, dacă cumva esți nemulțumit de măsura credinței tale și ai dori mai mult, stai mai mult în rugăciune stăruitoare înaintea Domnului și adu argumentele cele mai bune înaintea Lui pentru a câștiga din mâna Lui ceea ce dorești! Fii supărător înaintea Domnului în felul acesta, deoarece Domnul cu siguranță că iubește copiii care stăruiesc, mai ales dacă stăruiesc într-un lucru bun, care nu le primejduiește viața!

O rugăciune fără scop este la fel ca și o săgeată fără țintă sau un glonț tras la nimereală. Încotro să îndreptăm arcul rugăciunilor noastre? Potrivit acestui verset, ținta rugăciunilor noastre să fie toți sfinții. Există sfinți mai mici în maturitate spirituală și există sfinți mai mari în maturitate spirituală. Există credincioși puternici și credincioși slabi, iar Pavel ne îndeamnă să ne rugăm pentru toți sfinții, fără părtinire. Dacă privim un verset mai jos, în Efeseni 6:19, observăm o altă țintă pentru rugăciunile noastre, și anume răspândirea Evangheliei! Să ne rugăm!