Oameni de sacrificiu (Misionari “ascunsi”) 2 Corinteni 4.16 De aceea, noi nu cădem de oboseală. Ci chiar dacă omul nostru de afară se trece, totuşi omul nostru dinăuntru se înnoieşte din zi în zi. Poate ca de foarte multe ori ne intrebam, de ce Eu? De ce sunt asezat intr-un loc unde desi fac voia lui Dumnezeu iau portii uriase de smerenie in fiecare zi? De ce eu trebuie sa reglez conflicte in fiecare zi ?, conflicte pe care nici nu le doresc si nici nu contribui la crearea lor si care ma dor si dureaza si dureaza … De ce ma rog pentru o problema pe care o am de ani si ani si nu primesc nici un raspuns desi Dumnezeu imi raspunde la alte rugaciuni atat de repede ca in viata mea sunt miracole in fiecare zi. Nu vi s-a intamplat sa duceti un serviciu ani si ani de zile, un serviciu foarte greu si prost platit si sa sperati in ceva mai bun si sa va treziti aproape de pensie in acelasi loc ? Ati fost acolo omul bun la toate, omul de sacrificiu , ati stat neclintit. Un sot (o sotie) se roaga poate ani de zile pentru cel cu care isi petrece viata, pentru mantuirea lui, pentru aducerea lui la Domnul si se gandeste de nenumarate ori ca atunci cand va veni ziua aceea va avea langa el un om nou si multe din suparari, din zbuciumul prezent, din neintelegeri vor disparea si se trezeste dupa o viata de asteptare ca lucrurile au ramas la fel. In zilele cand imi este foarte greu ma duc cu gandul la oamenii de sacrificiu a caror viata este pregatita pentru un singur tel, sa mearga intr-o misiune si sa moara. Sunt necunoscuti. Asa si multi dintre noi ne transformam viata noastra intr-un sacrificiu, nepriceput de cei din jur si uneori greu de inteles chiar de noi. Si mergem inainte, singurul lucru care ne tine este credinta. Nu vi s-a intamplat, ca de ani si ani sa fiti fara raspunsuri, decat “Harul meu iti este de ajuns”, si sa sperati ca sotul se va intoarce la Dumnezeu, ca veti avea un alt loc de munca, ca ceva se va schimba si in sfarsit va fi mai bine, ca in sfarsit ati rezolvat marea problema? Nu vi s-a intamplat sa spuneti: De ce eu ?, De ce mie? Intrebari care pareau fara raspuns si totusi ati trecut mai departe purtat in brate de Dumnezeu care v-a sters lacrimile neputintei. Si anii au trecut, cei din jur s-au mirat de credinciosia pe care o aveti, de dragostea de care ati dat dovada, multi v-au compatimit dar ati ramas in acceasi situatie si poate ca in final ati inteles ca sunteti pus de Dumnezeu pe postul de misionar tacut printr-o viata de sacrificiu. O viata totala de sacrificiu. Eu cred ca Dumnezeu creste foarte mult astfel de oameni, ca ii iubeste si ca postul acesta dureros pe pamant este deosebit de apreciat in cer. Cred ca acest post lucreaza in noi desavarsirea finala. Indiferent cât este de mare sau de mic sacrificiu, deseori determină cât de angajaţi suntem în minte şi în inimă pentru a fi supuşi voinţei Tatălui nostru Ceresc. Modelul de sacrificiu include, o perioadă de efort în timpul căreia noi trebuie să evaluăm şi să cântărim consecinţele deciziilor noastre. Alegerile pot să nu fie, întotdeauna, clare sau uşoare, astfel că trebuie să ne străduim. Da, vreau sa scriu despre acesti misionari ascunsi, despre acesti misionari tacuti, coloane de lumina spre cer nascute din lacrimi de rugaciune. Da, vreau sa spun ca ei il glorifica pe Dumnezeu prin viata lor daruita prin sacrificiu. Sunt mai mult decat propovaduirea evangheliei prin exemplu personal, sunt stanci, in acelasi loc luminate de soarele credintei. Nu stiu cati inaltam rugaciuni pentru astfel de misionari tacuti, nici nu stiu daca realizam ca exista si ca totusi ei sunt printre noi, cati multumim lui Dumnezeu pentru ei. Dumnezeu cu dreapta Sa biruitoare ii poarta prin ani si ii intareste. Oameni de sacrificiu , parfum de cer pe pamant intre oameni, ostasi alesi de Dumnezeu si pusi alaturi de noi, sa rabde totul, sa creada totul, sa sufere totul, sa marturiseasca despre El, sa ramana in El si sa traiasca si ei cum a trait Isus. Lumina lor poate nu reusim sa o vedem intotdeauna, sa o intelegem intotdeauna dar Dragostea lor este biruitoare.