Una din cele mai atragatoare calitati a personalitatii este nobletea.

O descoperi prin interactionare, ca rezultat a modului in care esti tratat sau a felului in care iti este rezolvata o situatie, o problema care te-a determinat sa cauti ajutor la cineva. Dar nu o recunosti decat in momentul in care constati superioritatea, generozitatea, caldura si amabilitatea ce fac continultul raspunsului primit. Iar cand, in schimb, persoana respectiva nu-ti cere nimic, atunci te simti coplesit si indatorat fara putinta de a te achita cumva fata de ea, ramanand doar sa pretuiesti calitatea, farmecul si nepretuirea caracterului ei.

In urma unei astfel de experiente, devii mai bun, lumea parca se infrumuseteaza de bogatia descoperita, perceptia asupra relationarii se modifica si-ti doresti sa ai si tu acea trasatura de caracter si s-o imprimi in altii. Si, purtandu-ne cu noblete unii fata de altii, aducem la suprafata comori minunate depuse adanc in codul genetic proiectat de Creatorul nostru chiar dinaintea Caderii.

 Avem capacitatea de a scoate la suprafata unii in altii ce e mai bun sau ce e mai rau, depinde de alegerea fiecaruia. Dar unele suflete sunt prea zdrobite ca sa mai poata da ceva bun. Au suferit abuzuri crase in urma carora li s-a imprimat o perspectiva chinuitoare asupra vietii, au fost tratati fara consideratie ruinandu-le demnitatea si estompand orice dorinta dupa frumos, sensibilitate. Din nefericire, lumea e plina de astfel de cazuri, fiecare ascunzandu-se sub diferite masti, puse la vedere sau ascunse bine inlauntrul inimii, care au menirea de a proteja durerea, deformarea spiritului si golurile interioare. Le e teama sa vorbeasca despre ce li s-a intamplat, intr-un fel au impresia ca au meritat sa fie tratati rau, nu vor sa mai repete astfel de experiente, dar in mod inconstient se feresc de vindecare si de viata in sine. Sunt suflete flamande care nu stiu unde sa caute si cu ce sa-si aline durerile, trec prin viata manati de instinctul supravietuirii, cautand sa-si procure singuri siguranta si o oarecare bunastare umana.

Pe langa astfel de oameni isi plaseaza Dumnezeu mesagerii dragostei Lui. Dorinta Lui de a vindeca, reinnoi si recladi vietile este mai mare decat neputinta si nestiinta noastra. Traumele, tragediile pot fi ocazii pretiose in mana Lui pe care le va folosi pentru a realiza un bine de neimaginat, iar acolo unde exista suferinta, strecoara har in multe chipuri si in multe nuante.

Il putem vedea pe Isus aducand o noua sansa in calea oamenilor pierduti in batalia vietii, iertand femei adultere, motivand vamesi pentru o viata cinstita, vindecand trupuri sfartecate de boala si suflete ruinate de demoni.

Calmul si lipsa Lui de respingere fata de elementele pacatoase ale societatii ii produc reactii majore din partea “celor drepti”. Vedem un Dumnezeu preocupat de nefericirea creaturilor Sale, care ia initiativa indreptarii, ofera solutii, dar nu forteaza, respecta alegerea individuala.

 Se preocupa sa explice legea Sa si releveaza inaltimea exigentelor ei, pentru ca apoi s-o implineasca tot El in om, oferindu-se ca resursa, companie nelipsita in toate situatiile vietii.

Se pogoara pana in adancimile iadului, ia moartea roaba, deschide poarta Cerului, elibereaza de sub cerintele Legii anuland orice acuzatie pentru cei ce se incred in El.

Respecta decizia proprie si acorda sansa dupa sansa iluminarii cugetului si transformarii inimii.  

Nu cere nimic in schimb, insa doreste sa fie iubit si cunoscut, sa-si imparta viata cu noi, sa ne dea din intelepciunea Sa si sa putem iubi cu iubirea Sa.

 E interesat de tot ce se intampla in vetile noastre, le poate implinii si atinge prin ele si alte vieti cu care ne intersectam.

Plange cu cel ce plange, asteapta impreuna cu tine, se bucura cand ii auzi vocea si te lasi invaluit de sfatul Lui si de providenta care ti-o asigura. Doreste sa-ti dea puterea de a actiona cu demnitate si intelepciune in orice circumstanta, iar apoi, sa lasi rezultatele pe seama Lui.

Vrea sa fie Tata pentru toti cei vatamati de lipsa unui tata adevarat, frate pentru cel lipsit de afectiune, prietenul cel mai apropiat, de nadejde.

 Nu vrea sa ocupe doar primul loc in preocuparile noastre, ci chiar centrul fiintei, ne vrea pe de-a-ntregul, si tot timpul nostru.

Acorda importanta tuturor actiunilor noastre pentru ca noi insine Ii suntem importanti.

Este constient de limitarile si esecurile noastre, de aceea nu are asteptari care L-ar putea dezamagi, insa doreste sa ne creasca in prietenia Lui, sa ajungem sa-I semanam cu fidelitate.

Orice fapta de bunatate, de iertare, intrajutorare, de daruire, o foloseste spre implinirea scopurilor Sale, schimband fata pamantului in directia dorita de El.

Cunoscand si interactionand cu un astfel de Dumnezeu, cea mai nobila motivatie de a trai este aceea de a-L face cunoscut si de a-L lasa sa vina, prin tine, si in intampinarea celor ce au nevoie disperata de El!