Într-un loc îndepărtat, la marginea unui oraş, era un petec de pământ plin de gunoaie şi pustiu.

Într-o zi a trecut pe acolo un om care iubea grădinăritul. Văzând grădina în paragină, s-a gândit s-o cumpere şi s-o lucreze. După ce a găsit proprietarul, a cumpărat-o şi a început să lucreze cu multă dedicare. A îndepărtat spinii, pietrele şi a nivelat solul.

Lângă grădină locuia un om pizmaş. În timp ce grădinarul lucra cu plăcere, vecinul privea pe furiş şi se gândea la un plan, cum să-i facă rău. Căutând o soluţie a văzut pe grădinar cu o găleată de îngrăşământ, şi aşa i-a venit ideea.
Grădinarul îşi iubea grădina şi era foarte mulţumit de ceea ce a făcut. A sădit multe flori, dar cea mai multă atenţie o acorda unor firicele verzi, ce abia se zăreau lângă gardul vecinului. Grădinarul, deşi pleca uneori, avea un program de la care nu se abătea şi totdeauna venea la timp să se ocupe de grădină.

Cand era plecat grădinarul, vecinul pizmaş şi rău şi-a pus planul în aplicare. Peste firicelele verzi, a aruncat tot gunoiul ce-l avea, aşa că firicelele au fost complet îngropate în mizerii. Cand sosi grădinarul, s-a apucat de lucru şi parcă nici nu-i păsa de gunoiul aruncat. Aceast lucru l-a înfuriate pe vecin aşa de tare, că a continuat să arunce mereu gunoaie. Îngropat în grămezi de gunoi, primul firicel a început să se ofilească şi să moară, în timp ce al doilea firicel continua să crească, văzând cu ochii, făcându-se tot mai verde şi mai frumos. Până când într-o zi au aparut nişte muguri lungi şi verzi.

Gradinarul, când a văzut, s-a bucurat nespus de mult, încât şi-a facut o colibă, să nu piardă momentul când se vor deschide mugurii. Vecinul nu mai îndrăznea să arunce gunoi şi aştepta şi el să vadă ce o să se întâmple cu firicelul cel verde.

După puţin timp, într-o dimineaţă, când soarele mângâia firicelul, mugurii au început să se deschidă, descoperind un crin nespus de maiestuos: alb ca zăpada, cu petale larg deschise, răspândind mirosul său în toată grădina.

Grădinarul era foarte fericit să vadă progresul crinului. Deşi a crescut în gunoi, parfumul său nu a fost influenţat, iar frumuseţea lui a fost desăvârşită.

Concluzie: Deşi trăim într-o lume înconjurată de păcat, asemenea crinului îngropat în gunoi, încercările şi greutăţile ar trebui să ne întărească, să ne facă să creştem spiritual, fără să ne lăsăm afectaţi de păcat. Alături de Isus, care îngrijeşte de noi, asemenea grădinarului, putem să trăim curaţi, într-o lume murdară.