Când toţi plâng din pricina norilor
şi vântul îngheaţă toate inimile...
când stropii de lacrimi se prefac în fulgi
şi toate rănile au sângele trădării închegat pe-arginţi,
eu... mă-nec cu soare...

Când pământul se cutremură
şi toate apele se năpustesc peste cămările inimii,
cănd toate visele se sparg
şi speranţele se rup în cioburile nestrânse...

Când sunt prea mulţi ochi,
dar dorinţe prea puţine de-a vedea Adevărul...
când urechile sunt mii,
dar ignoranţa ascultării stă ca un zid...
eu mă-nec cu soare...

Când toţi mor sub potop de ape... şi cuvinte,
când lipsa de iubire sufocă tot pământul,
când toţi renunţă la viaţă, pentru moarte...
eu mă-nec cu soare...

A te-neca cu soare înseamnă fericire,
înseamnă lacrimi vii, surâs şi ochi spre cer.
A te-neca cu soare înseamnă sufocare
de tot ce nu-i destoinic, cu tot ce-i îngeresc.

Şi decât sinucideri şi-arginţi murdari cu sânge,
decât potop de ape, şi ură, şi orbiri...
dacât a fi surd veşnic la tot ce-nseamnă Cerul
şi orb la tot ce crucea înseamnă, şi-a iubi..

...prefer, decât să merg spre negrul drum al lumii,
decât să-mi fie fraţi toti hoţii farisei,
decât să pierd Lumina şi să vând Adevărul
pe amărâţi de-arginţi...
prefer să mă înec.