In urmatoarele randuri doresc sa scriu cateva din gandurile mele cu privire la textul din Romani 8:1-12. Desigur, nu voi vorbi numai din acest text, ci voi face referire si la alte texte din Scriptura si exemple; acest pasaj va fi folosit doar ca pivot.
De foarte multe ori vorbim dintr-un text, si numai din el, fara sa privim Scriptura ca pe un ansamblu, un intreg sistem din care daca extragem doar anumite pasaje acestea pot avea total alte sensuri. Tocmai din aceasta cauza trebuie sa fim foarte atenti la citire, asa cum il indemna apostolul Pavel pe Timotei : « Până voi veni, ia seama bine la citire, la îndemnare, şi la învăţătura pe care o dai altora »(1 Timotei 4:13).
Cuvantul Domnului prin apostolul Petru (2 Petru 1 :10) ne spune ca nicio proorocie nu se talcuieste singura. Aceasta este si una din cauzele aparitiei atator erezii, culte, secte etc, pentruca au privit la un verset din Biblie pe care l-au scos din context. Exista de asemenea pericolul sa avem prejudecati, o anumita idee fixata in mintea noastra si atunci cand citim din Sf. Scriptura sa privim numai din perspectiva acelei idei, sa gasim argumente numai in favoarea acelei idei. [...]
Intr-o imprejurare, cand tanarul bogat pune Domnului Isus o intrebare , Domnul i se adreseaza in modul urmator : « Ce este scris în Lege? Cum citeşti în ea? ». Deci este foarte important cum este scris in lege, dar mai important cum citim noi din ea. Un om cand se intoarce la pocainta, veti vedea ca va actiona uneori intr-un mod care pentru unii din noi este foarte copilaresc, tocmai pentru faptul ca el intelege Cuvantul Domnului in alt mod, il citeste cu alti ochi. El daca citeste in Matei textul care zice ca daca ochiul tau te face sa cazi in pacat, sa-l scoti, probabil ca va crede ca trebuie sa-si scoata ochiul cand va pacatui. Acesta este decat un exemplu, dar sunt foarte multe invataturi care se propaga in vremea noastra tocmai pentru faptul ca nu se relationeaza la ceea ce Domnul vorbeste in alte locuri din Scriptura.
De exemplu, foarte multi credinciosi abia asteapta sa vada pe un frate sa cada in pacat ca sa nu-i mai dea nicio sansa, bazandu-se pe textul din Evrei 6. Un alt bun exemplu poate fi acela in care au venit la Domnul Isus Saducheii si i-au pus inainte o situatie legata de invierea mortilor si legea lui Moise. Domnul le-a spus atunci « Vă rătăciţi! Pentru că nu cunoaşteţi nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu »(Matei 22 :29)[...].
Ceea ce am prezentat in randurile de mai sus exprima ceea ce numim legea mintii. Aceasta lege apare in relatie cu legea lui Dumnezeu, pe care Dumnezeu a dat poporului Sau ca acestia sa o respecte si care implica sfintenia omului. Legea mintii, sau constiinta omului, este formata pe de-o parte din legea lui Dumnezeu, apoi din ceea ce au adaugat cei din jur si cealalta parte din ceea ce a adaugat el insusi. Omul care este condus de legea mintii este sincer, el voind sa faca voia lui Dumnezeu, dar nu stie cum, pentruca nu cunoaste care este adevarul.
Multi oameni cred ca daca fac nu stiu cate matanii, pelerinaje prin nu stiu ce locuri sfinte, dau bani la preoti si cate si mai cate vor fi iertati. Chiar daca ei fac probabil asta din sinceritate, ei totusi nu intra pe Usa, care este Domnul Isus.
Legea mintii este implicatia omului in legea lui Dumnezeu, tocmai de aceea ea este subiectiva. Evreii si-au scris chiar propria carte, pe langa legea data de Dumnezeu lui Moise, o carte numita Talmudul, in care este inclusa traditia si folclorul poporului lor, si pe care uneori o respecta mai mult decat pe Tora.
Pana se intoarce la Dumnezeu si are loc nasterea din nou, asupra omului actioneaza o singura lege : legea pacatului si a mortii. In momentul in care omul aude cuvantul lui Dumnezeu (legea lui Dumnezeu) atunci vine credinta. In urma credintei, omul trebuie condus catre Hristos. Daca este condus catre lege si i se pune in fata ceea ce trebuie sa faca, atunci aceasta s-ar putea sa fie calea cea lunga. Pentruca, lucru dovedit si de ceea ce scrie apostolul Pavel romanilor in capitolul 7, legea lui Dumnezeu data prin Moise desi este desavarsita, omul este din fire pacatos, «vandut rob pacatului » si nu o poate implini. Totusi, prin aceasta lege eu ajung sa cunosc ca sunt un pacatos. Poate chiar voi incerca sa fac ceva, sa fiu mai bun, sa implinesc cuvintele legii.
Putem privi legea lui Dumnezeu (sau mai bine zis legea mintii) ca pe un termometru care ma ajuta sa vad daca am temperatura, dar nu ma ajuta sa ma vindec. Tot asa, legea lui Dumnezeu ma ajuta sa vad ca sunt un pacatos, dar nu ma poate mantui, pentruca nu exista putere.
In acest moment intervine asupra omului legea Duhului de viata, care se lupta impotriva legii firii pamantesti. Omul incearca sa faca ceva pentru Domnul cu propriile puteri, dar sigur va esua.
In capitolul 7 din Romani, apostolul Pavel spune ca atata vreme cat omul traieste, legea este inca valabila. Daca firea omului traieste, propria ambitie de a face ceva traieste, atunci pentru el legea este inca valabila si el trebuie sa implineasca cuvintele ei. Dar atunci cand omul moare si intervine nasterea din nou, omul nou este nascut in Hristos si, cum spune si in versetul 3 din Romani 8, legea lui Dumnezeu este implinita in om prin Hristos. In Galateni 3 :24 scrie ca legea ne-a fost un indrumator catre Hristos. Tot in Galateni gasim scris ca Legea lui Moise a fost data dupa ce a fost facuta fagaduinta. Ea(Legea) a fost data ca un paznic, pana cand avea sa vina Hristos, adica sa fie implinita fagaduinta(Galateni 3 :23).
In capitolul 10 din Evrei autorul vorbeste despre aceasta fagaduinta a lui Dumnezeu cu privire la om. « Iată legământul pe care-l voi face cu ei după acele zile, zice Domnul: voi pune legile Mele în inimile lor, şi le voi scrie în mintea lor »(versetul 16). Tot aici ne este aratat modul in care trebuie sa ne apropiem de Domnul. «să ne apropiem cu o inimă curată, cu credinţă deplină, cu inimile stropite şi curăţite de un cuget rău, şi cu trupul spălat cu o apă curată »(versetul 22)[...].
Din momentul in care omul ajunge sa fie calauzit de legea Duhului de viata, omul are in fiecare zi de ales de cine va fi calauzit. Daca umbla dupa lucrurile pamantesti omul intra iar sub legea firii pamantesti, care, asa cum spune in versetul 7, nu se supune legii lui Dumnezeu, pentruca nu o poate implini.
Altfel zis, cat timp suntem calauziti de legea Duhului de viata, putem implini legea lui Dumnezeu, prin Domnul Isus, dar daca suntem firesti, stim ca prin puterile proprii nu putem face nimic.
C.D.