...Viata e plina de drumuri iar eu , de cand ma stiu , tot pe drumuri sunt . Viata e plina de prieteni si prieteni ,dar important ramane doar cel caruia ii ramai fidel .

       Mi-aduc aminte ca , mergand prin lume , intr-o buna zi m-am intalnit cu Infantilismul , un vechi amic din copilarie , glumet si pus pe sotii ca odinioara . Cand m-a vazut , era sa-mi sara de gat si mai multe nu . Noroc ca eu , cu viteza luminii , i-am replicat : ,,Pardon , doar nu vrei sa ma confunde  lumea cu Deficienta !  Fii cuviincios si tine cont ca nu mai sunt ce-am fost , am o prestanta acum , un nume , si nu oricare . Fac parte din familia Mandria ! Ma intelegi…

Dar asa ti se intampla cand stai sa dai explicatii unor neispraviti  , caci , Aroganta , ruda mea, fiind pe faza , m-a si ochit , m-a si filmat , m-a si turnat .

Si iar am ajuns pe drumuri  .

           Probleme ? N-avea rost sa-mi fac probleme de singuratate  caci , eram atat de cautata incat , nu faceam doi pasi si ,,prietenii’’pe capul meu . Ca in ziua aceea  cand , meditativa fiind , cine crezi ca mi-a batut la usa ? Paranoia , o veche cunostinta de-a mea , cu ochiul critic , simt practic , cu intuitie , agera …Venise sa mi se laude ca e clarvazatoare , ca e atotcunoscatoare si ca , de i se intampla sa nu fie  sigura pe ceva , le miroase intocmai , ca ea……. Dar pentru ca prea ma complexa , i-am zis : Du-te si lasa-ma , ca  parca tot mai bine ma inteleg cu Ignoranta decat cu tine . ,,Stiam eu , ofticoaso…!’’Mi-a raspuns  , tragand usa pe exterior .

 Dar nici nu mi-am revenit bine si iar :,,boc, boc,boc…’’ la usa mea , mai ceva ca toaca popii .  Mai , cine nu-mi da pace ? Nu cumva Paranoia si-a uitat ceva la mine,  m-am intrebat eu .Nicidecum. Era Obsesia care , cu un mers tacticos , cadentat , s-a apropiat si a inceput sa-mi reproseze : De ce-ai facut-o pe Paranoia sa planga , de ce l-ai alungat pe Infantilism , de ce….nu te intelegi cu nimeni , cu nimeni……..Si in timp ce-mi bagam degetele in urechi , sa ma apar , ea   mi-a tras o injuratura de m-a trimis …pana la  Depresie .         Ajunsa aici , fiicele acesteia : Insomnia , Anorexia si Abulia  mi-au  confiscat degraba tot cheful de viata , asa incat toate placerile mi   s-au dus pe apa sambetei : foame-nu , sete-nu , veselie-ioc , speranta-nimic ci doar singuratate , frig si pace .  Numai  Deznadejdea imi mai tinea companie compatimindu-ma din cand in cand , in timp ce Suicid pandea pe la colturi ,,vrand sa-mi faca felul ‘’. Noroc ca eu , fosta amica cu Paranoia , anticipand ziua cand va obosi si , asteptand momentul cel mai potrivit ,  am evadat pe usa din dos , ajungand  iar in strada .

   Aici , Libertatea a trecut tantosa pe langa mine si mi-a zambit .Am vrut sa ma iau dupa ea dar n-am putut pentru ca  eram plina de belele .

       Deodata insa m-am inveselit , caci am zarit-o pe scumpetea aia pe care o cunosteam de mica . O chema Bulimica , sau cam asa ceva . Venea spre mine. Si pentru ca ramasese  la fel de generoasa , imi aduse  multe bunatati , asa incat am uitat repede de toate ajunsurile si neajunsurile vietii si ne-am consolat impreuna si ne-am simtit bine pana ce ne-am implinit . Dar ce ne-am implinit…, atat de tare incat nu mai puteam pluti nici in visare .Atunci , descurcareata cum o stiu , Bulimica l-a sunat pe Viciu , un expert in senzatii tari , care a venit imediat si ne-a furnizat adrenalina si …fumuri , fumuri , rotogoale ne-au ridicat in slavi , ne-au incoronat pana cand , buzunarele au inceput sa mi se dezumfle si in loc s-o iau in sus , hop , am aterizat cu picioarele pe pamant , de unde , cine credeti ca m-a infascat de guler ? Violenta domestica ! Zicea ca ma cautase peste tot . Dar nici n-am apucat sa-i dau explicatii ca mi-a si dat o lovitura in fata , ca sa ma trezesc la realitate si sa-mi iasa fumurile din cap , cica . Dar  ce sa-mi iasa , caci mai rau m-am tulburat iar sangele a inceput sa-mi clocoteasca in vene de simteam ca-s sora cu Nevroza . Si tare-mi mai venea sa racnesc ca un rege , un rege in jungla , bineinteles .

         Dar pentru ca mi se facuse somn… , mi-am abandonat misiunea si m-am culcat in timp ce Visarea si Melancolia m-au dezmierdat , m-au incantat…  atat de tare incat  , in loc sa vina mos Ene… , hop ca a venit Doru’ pe la mine  , si am inceput sa  depanam  amintiri : ,,…Ce vremuri  , ce placeri…’’

         Ce ? A sarit Gelozia , care atipise langa mine!? Ce vremuri , ce prieteni , ce placeri ? Tradatoareo , infidelo , …– si a inceput sa ma acuze de toate facute si nefacute .

    De frica , am sarit ca arsa din pat si , la capatul puterii am inceput sa-mi strig prietenii , sa ma scape de Gelozia care o chemase pe Calomnia , care o sunase pe Nebunia , care…

Dar prietenii mei …,  niciunul nu mi-a raspuns . Ma abandonasera cu totii pentru aceleasi motive : razvratire si infidelitate .…

Am inceput sa plang pentru ca ma nascusem infidela si neprietenoasa .

      Intr-un tarziu , cineva  auzindu-mi  suspinele a veni sa-mi stearga lacrimile . Gandind ca-i Halucinatia , am soptit :

-           Pleaca , n-ai auzit , nu-ti pot fi fidela ! REGRET , dar sunt imposibila , rea si  pacatoasa…!

-           De aceea te iubesc , mi-a raspus imbratisandu-ma.  Era Pocainta .

-           Nu te teme , priveste ! M-a indemnat ea . Si uitandu-ma in jur , am vazut ca eram singura intr-o lume straina

-           Gaseste calea ,  Calea cea Dreapta !

    Uimita , am inceput sa caut , sa caut  , sa intreb in stanga si-n dreapta si sa strig ,,Cine stie  care-i Calea cea Dreapta ?’’

-          Eu , a raspuns EL . Eu sunt Calea , Adevarul  si Viata ! Si dintr-o data m-am trezit inconjurata de o multime de calauze : Iubirea , Bunatatea , Smerenia , Rabdarea ,Intelepciunea…

-          Dar… Am vrut eu sa zic . Dar pentru ca El imi cunostea toate gandurile , mi-a spus :

-          Eu te iubesc cu o dragoste vesnica si nu te voi parasi  !

   In clipa aceea , inima mi s-a umplut de fiori si am simtit in piept Vesnicia iubirii . Si pentru ca picioarele au inceput sa-mi tremure , am cazut in genunchi , cu bratele deschise. El m-a imbratisat cu ambele maini , m-a ridicat si mi-a pus picioarele pe stanca . Atunci , aratandu-mi Valea Umbrei Mortii ,  mi-a vorbit :

-          Priveste in vale ! Acelea-s Duhurile ratacirii iar acelea sunt Stralucirile trecatoare ale lumii . Le vrei ?

-          Nu ! Apoi am privit spre El , spunandu-i :

     -   Tot ce imi doresc este sa fiu o raza din stralucirea Ta !

        A tacut , m-a privit  cu blandete… , si  a spus ,,Da !’’, intinzandu-mi o cruce mare si grea .

  Vazand-o , am inceput sa-mi regret indrazneala pentru care primisem o asa ,,pedeapsa’’, si am strigat : ,,Da-mi , Doamne doar cat pot sa duc … si , iarta-ma , nu lua in seama vrerea mea . Priveste-ma , sunt mult prea slaba sa pot purta o cruce ca a Ta !’’

- Atunci , o sa te poarte ea !

- Cum asta ? Explica-mi ! Nu stii ca n-am pricepere , cunoastere  si-mi este frica ?

- Stiu ca esti slaba ; de aceea ti-am trimis calauzire . Deci , lasa-te calauzita !

 Calauzire am , dar crucea va trebui tot singura s-o duc, soptii eu intristata , in timp ce ,  cu toata puterea urnii crucea din loc . Dupa numai cativa pasi insa , cazui in genunchi  sub greutatea sa .

,,Nu renunta !- striga Perseverenta

,,Nu te supara !-striga Rabdarea

,,Pentru El… !-striga Iubirea

,,Poti !- ma asigura Increderea

Si pentru ca aceste indemnuri ma umplura de putere , mai facui cativa pasi cu crucea in spinare .

,,Uita-te la cer !’’ Imi striga Intelepciunea si , in timp ce imi ridicam capul pentru a privi cerul , crucea mi se prabusi pe spate iar eu cazui peste ea … cu fata in sus , cu mainile intinse ca un rastignit  …, cu ochii pironiti la cer .

Mi se parea acum ca zaresc  o multime de  porumbei albi ce se  ridicau in  zbor si se pierdeau la orizont .  Si pentru ca ochii incepeau sa mi se lumineze , am inceput  sa ma minunez vazand ca de fapt , pe cer , erau niste cruci albe ce purtau in zbor porumbei , cu aripile intinse ca si bratele mele , cu picioarele incordate ca intr-un salt , cu ochii blanzi , atintiti catre Marea Promisiune.  

          Era prima  mea lectie de zbor in care invatam valoarea crucii si secretele ei :

cum poate sa te inalte  atunci cand vrei s-o porti din dragoste si nu ca pe-o povara  ,

     cum poate sa iti  tina loc de aripi si-ti poate fi chiar si coloana vertebrala…`

     Fericirea mi-a inundat sufletul . Am multumit Domnului pentru cruce,  calauzelor pentru ajutor iar porumbeilor pentru demonstratie .

         Acum  aveam un scop : ZBORUL – chiar daca viata mea urma sa fie o indelunga ZBATERE .