Doctrina despre mantuire

Explicarea termenului

Cuvantul mantuire este un termen folosit in limbajul teologic, care isi are radacina ultima in revelatia propozitionala a lui Dumnezeu, care este Biblia. Biblia este impartita in doua parti: Vechiul Testament(de la crearea universului si a omului si pana cu 450 de ani inainte de nasterea lui Isus Christos), si Noul Testament( de la nasterea lui Isus Christos si pana la redactarea de catre apostolul Ioan a ultimei carti din Scriptura, cu prilejul exilarii in insula Patmos)

Asadar cuvantul mantuire isi are radacina in Scriptura, atat in Vechiul Testament cat si in Noul Testament. In Vechiul Testament, care a fost scris in limba ebraica, mantuire vine din cuvantul yeshu' ah, iar in Noul Testament, care a fost scris in greaca veche, din cuvantul soteria( de aici si termenul teologic soteorologie).

Momentele mantuirii.

Mantuirea are in genere trei momente: trecut, prezent si viitor.

1.Timpul trecut al mantuirii: Omul a fost creat de Dumnezeu atat cu referinta la genealogia lui pana la Adam si Eva, cat si cu referire la conceptia, nu atat de mult a partii fizice, cat a partii spirituale, sau in alt termen a partii psihologice, sufletesti, unde Creatorul participa prin crearea sufletului uman, care este unit cu un ADN particular si unic. Aici omul este nascut fara antecedente de incalcare a legii divine, insa cu potentialitatea de a comite incalcare de lege. Atunci cand prin maturizare psihologica omul are capacitatea discernamantului, el rationeaza, ajunge la concluzii clare si ia decizii. Deciziile pot fi pozitive sau negative din punct de vedere moral. Atunci cand ia o decizia sa incalge legile etice si morale constiinta se incarca cu vinovatia actului comis. Si nu numai. Undeva este scris pacatul comis impotriva lui insus, impotriva altor oameni sau impotriva lui Dumnezeu. Pacatul comis ipotriva ta insuti este pacatul care te injoseste in ochii tai prin neacceptare fata de sine. Pacatul comis impotriva altor semeni este pacatul care te desparte de ei din punct de vedere relational. Pacatul comis impotriva lui Dumnezeu este pacatul facut cu voia, care te desparte de Dumnezeu. Nu degeaba i-a spus Dumnezeu lui Moise: "Pe cel care a pacatuit impotriva mea pe acela il voi sterge din cartea Mea". Atentie: este vorba de pacatul facut deliberat de a batjocori Numele lui Dumnezeu. Aici ma refer la oamenii care bleastama Numele lui Dumnezeu. Este un pacat comis impotriva Duhului Sfant, despre care Domnul Isus a spus ca omul care comite acest pacat nu va primi iertare nici in veacul de acum nici in cel viitor. Dumnezeu este Duh.

Asadar, momentul care se consuma al manturii si care ia statutul de trecut, dupa ce s-a consumat, pentru ca este un moment care se petrce si se consuma la un anumit timp, dat si determinat, este cel al contactului cu mesajul scriptural despre Isus Christos. Astfel de intalniri cu Evanghelia pot avea loc de mai multe ori insa o singura data se intampla punerea fata in fata cu luarea deciziei de a acepta sau de a respinge punctul de vedere al lui Dumnezeu, care este reprezentat in Biblie, prin marturia pe care o face Dumnezeu in Scriptura despre Fiul Sau. Scriptura este prin excelenta Cuvantul pe care l-a vorbit Dumnezeu prin apostoli si prooroci, fiind inspirati prin Duhul Sfant, si este marturisit de Biserica crestina ca fiind fara greseala si venind din partea lui Dumnezeu. Asadar Dumnezeu vorbeste in Scriptura despre Fiul Sau si spune ca numai prin El se poate ajunge la impacarea cu Dumnezeu. Christos a platit pacatul intregii omeniri atunci cand a murit pe cruce la Golgota. El a fost nevinovat nefiind vrednic de moarte. A fost socotit vinovat de poporul evreu, macar ca romanii care conduceau atunci imperiul unde si evreii erau supusi nu au gasit nici o vina in El. Atat Scriptura spune lucrul acesta cat si dovezile externe din istorie. Unul dintre acesti scriitori istorici este Iosif Flavius, care s-a interesat de viata si moartea lui Isus si a scris despre El, istoria confirmand acest lucru.

Deci omul este confruntat cu Evanghelia si pus in fata faptului de a-si marturisi pacatul fata de Dumnezeu("pocainta fata de Dumnezeu"), si de a crede in Domnul Isus si ascultarea fata de invataturile lui Christos. Crestinul se inchina lui Dumnezeu, in Numele lui Isus Christos. Dumnezeu este Dumnezeul crestinilor, Christos este Domnul, adica Stapanul, care a primit din partea lui Dumnezeu oamenii care isi marturisec pacatele in numele lui Christos, se lasa de ele si il accepta pe Isus ca Domn si Mantuitor al lor. In Noul Testament multi oameni s-au inchinat inaintea lui Isus Christos si El a primit inchinare din partea lor, pentru ca El este nu numai Fiu ci si Dumnezeu. El a venit din lumea lui Dumnezeu prin intrupare. Christos exista dintotdeauna. Insa in sens fizic, trupeste, el s-a nascut in lumea aceasta prin Duhul Sfant. Duhul Sfant nu l-a creat ci l-a trimis de sus din prezenta lui Dumnezeu. Dumnezeu este o Singura Fiinta in trei persoane: Dumnezeu Tatal(creatorul tuturor celor pe care le vedem si pe care nu le vedem), Dumnezeu Fiul(cel care rascumpara pe om din pacat si care are ca atribut existenta atemporala, cel care a creat timpul si care exista dintotdeauna dimpreuna cu Tatal) si Dumnezeu Duhul Sfant care din Tatal purcede si care a fost dat Bisericii la Rusalii.

Deci acceptand mantuirea, acepti pe Isus ca si Domn al tau si esti socotit drept si pacatele tale toate sunt sterse. Devi nu numai creatie a lui Dumnezeu ci si Fiu a lui Dumnezeu cu drepturile care decurg din acest statut. Dumnezeu Insusi isi aroga acum faptul de a-ti purta de grija in cele mai mici detalii si de a nu te parasi niciodata. Odata mantuit, salvat prin credinta nu te mai poti pierde niciodata caci este scris: "Oile mele asculta glasul Meu, Eu le chem pe nume si ele vin dupa Mine. Tatal meu care mi le-a dat este mai mare decat toti si nimeni nu le poate smulge din mana Tatalui Meu".

In curand:

2.Timpul prezent al mantuirii

3.Timpul viitor al mantuirii

Alin Palcu-09/11/2010.