Am sa incep cu Inceputul,cand nu exista decat Cuvantul,Cuvant care era Insusi D-zeu,era din D-zeu...si locuia in D-zeu.Cuvant care si-a folosit puterea dand fiinta stelelor si norilor,marilor si muntilor,apoi fiintei cele mai indragite de El-omul,creatura miraculoasa,sensibila,creata insasi dupa Chipul si Asemanarea Divinitatii.
  Credeti ca D-zeu nu era bucuros de minunata Creatie,cred ca da,si probabil vorbea cu Domnul Isus si Duhul Sfant zicand:"Am asteptat asta de veacuri,am trecut prin vesnicii,dar cu siguranta aceasta este o zi deosebita..." Chiar a promis omului ca o sa vina la sfat cu el,in fiecare dimineata,pasind prin roua,privind rasaritul soarelui ca doi prieteni,si ingerii si arhanghelii cantau din harfe si strigau"Sfant este Domnul pentru minunata faptura creata si modelata de insusi mainile regelui"..Haleluia...cantau ingerii.
  Intr-o dimineata,Domnul s-a dus din nou cu bucurie la "sfat cu omul",dar a constat cu tristete ca omul nu a venit,si a inceput sa se nelinistesca,cautand prin toate colturile gradinii,deodata un gand a strafulgerat Universul,"nu cumva...","nu,nu..nu cred ca s-a intimplat","Omule unde esti...?". "Domnul meu..mi-e rusine,sunt ascuns,pacatul m-a infasurat si sunt murdar...nu vreau sa ma vezi Doamne!"
  Asta e Inceputul...a inceput frumos...partasie,prietenie,sinceritate...pana cand pacatul a pus stapanire pe om,si sfintenia lui D-zeu nu a putut sa stea alturi de pacatul omului...astefel omul a fost alungat din Rai,locul lui de bastina...
  O durere imensa a cuprins sufletul lui D-zeu,o tristete incomensurabila,nemaivazuta pana atunci a inceput sa persiste...si Domnul masura Cerul cautand o Cale de scapare pentru cel mai  iubit de El...omul!
  A fost prima durere a Dumnezeului Cel Viu,Regele Universului a inceput sa planga...siroaie mari de lacrimi se prelungeau pe obrajii sfinti...intreg Cerul era indurerat,ingerii si arhanghelii au lasat instrumentele deoparte,si priveau cu ochi tristi cum Domnul Veacurilor plange!
  Deodata Domnul s-a ridicat...ce tacere,toti asteptau minunea...si a intrebat;Cine va merge sa infaptuiasca planul de mantuire a fiintei iubite de mine...?
  In ceruri s-a facut tacere,toti au plecat capul jos,o liniste ca de mormant a cuprins Cerul intreg...durerea lui D-zeu era tot mai mare...deodata s-a auzit o voce...AM SA MERG EU!
  IATA MIELUL LUI DUMNEZEU CARE  RIDICA PACATUL LUMII!
  Tu vrei sa mergi!Tu Fiul meu iubit!am sa raman si fara Tine...!
  Totusi Esti singurul vrednic sa rupi pecetile Cartii,si in ea,in Aceasta carte voi scrie numele fiecaruia care crede in Tine!
  Te vei cobora pe pamant,te vei naste intr-o iesle,vei traii ca si ei,ca si oamenii...si vreau sa le spui ca durerea mea e mare si-i iubesc cu o dragoste vesnica...
  Intr-o Iesle!!Au strigat arhanghelii...in paie! Regele Universului sa se nasca in paie,El  a carui Existenta dainuie din vesnicii in vesnicii,sa se nasca ca si muritorii..."Da...veni raspunsul ,in iesle ca toti cei fara capatai sa poate sa fie mantuiti,in umilinta si in saracie pentru ca toti saracii sa poate venii la Mine...A venit Ceasul! Fiule te voi proteja din Cerul nostru...mergi in pace!
  Au trecut 33 de ani de cand Domnul vestea Mantuirea,altii il huleau.altii il batjocoreau ...si D-zeu din Cer simtea fiecare hula fiecare batjocura..si durerea Dumnezeului Universului se intetea!
  Atunci cand L-au strapuns pe cruce,cand l-au batjocorit...durerea a atins culmea si D-zeu nu a mai putut,din nou lacrimii au curs din ochii Lui,si a fost atat de tare incat...perdeau dinauntru templului s-a rupt pe din doua...strigatele Lui...Eli Eli lama Sabactaniiiiii!...Cerul s-a intunecat,pentru ca durerea Regelui Universului a ajuns pana la moarte...Dar totusi faca-se voia Ta!
  Astazi cantam despre El,despre Mantuire,oare simtim ceea ce Domnul a simtit atunci ?
  In ziua cand D-zeu era  indurerat pana la moarte,este ziua cand noi am fost eliberati,durerea Lui era pacatul nostru,durerea Lui era mizeria in care traiam...in ziua cand Domnul a strigat cu glas tare...."Domnul meu pentru ce m-ai parasit"...Cerul era in planset si Jale...Regele plangea,ingerii si arhanghelii stateau tristi,privind deznodamantul...
  Au trecut secole,si totul parca e o legenda,preferam cu totul si cu totul altceva decat Cuvantul ce ne-a fost dat ca si marturie,suntem indemnati tot mai mult la pocainta,la sfintire,la schimbare vietii,la umilinta...
  Nu mai priveste D-zeu la oameni,pentru ca nu au facut altceva decat sa-I provoace durere,El ne priveste DOAR PRIN DOMNUL ISUS HRISTOS INFAPTUITORUL MANTUIRII VESNICE!
  Prin El ne iubeste...doar prin El.
  Si in cartea fara peceti,se scriu nume zi de zi,se sterg nume...dar nu mai sunt decat cateva foi albe...se va inchide din nou Cartea si se vor pune din nou pecetile pana in Ziua Judecatii Finale,cand din nou  se vor rupe pecetile,pentru judecata...si cei ce nu vor avea numele scris...vor fi judecati fara partinire,fara mila..cu dreptate!In ziua aceia MANIA LUI D-ZEU SE VA REVARSA PESTE FII NEASCULATARII!
  VINO DOAMNE ISUSE!