, , Am văzut în pradă o manta frumoasă de Şinear, 200 de sicli de argint şi o placă de aur în greutate de 50 de sicli; le-am poftit şi le-am luat; iată, sunt ascunse în pământ în mijlocul cortului meu, şi argintul este pus sub ele.” (Iosua 7:21)

Relaţia lui Acan cu Dumnezeu era foarte şubredă, sau poate că nu exista deloc, pentru că numai aşa s-ar putea explica fapta lui Acan care a încălcat mai mult de o poruncă din Legea lui Dumnezeu într-o singură acţiune.

Din context înţeleg că Acan era pasionat de hainele de firmă şi îi plăcea să aibă bogăţie; îi plăcea să fie îmbrăcat bine şi nu cu orice, ceea ce l-a făcut foarte uşor să observe o manta marca Şinear. Problema era că haina asta nu-i aparţinea dar el o dorea. Ce va face acum Acan? O va cere de la Dumnezeu prin rugăciune şi va aştepta s-o primească, sau şi-o va însuşi luând-o pur şi simplu? Stând el în cumpănă şi neştiind ce să facă, un gând îi vine în minte: , , să nu furi! ” Enervat parcă de vocea conştiinţei, care tocmai acum trebui să-i amintească de poruncă, încalcă cu bună ştiinţă porunca şoptindu-şi că oricum nu-l vede nimeni şi nu va şti nimeni vreodată că a dispărut vreo haină; până la urmă, e doar o haină. Tocmai a sfidat puterea de omniprezenţă a lui Dumnezeu. Aşadar, îşi ia mantaua şi dă să plece repede însă, rotind în fugă privirea prin cortul cu obiecte sortite nimicirii, observă în bătaia unei raze de lumină că ceva luceşte foarte tare. Se apropie, curios fiind, să afle ce anume poate străluci aşa puternic. Cu uşurinţă realiză că tocmai a descoperit o sumă considerabilă de bani şi o placă de aur care trăgea greu la cântar. Cât noroc pe capul lui Acan! Şansa vieţii lui de-a se îmbogăţi peste noapte îi surâde în sfârşit şi lui. Desigur, nu mai stă pe gânduri şi întinde mâna să le ia dar din nou, ceva, sau cineva, îl opreşte şi îi reaminteşte porunca: , , să nu furi!” Acan petrece câteva momente în cumpănă urmărind războiul dintre vocea conştiinţei şi firea umană. În cele din urmă alege aceeaşi voce care-l lămurise şi mai devreme că nimeni nu-l vede şi nici nu se va afla vreodată. Ia repede argintul şi aurul, le îndeasă bine peste manta într-un săculeţ şi pleacă.

, , Uf, ce bine că m-a păzit Dumnezeu şi nu m-a prins nimeni. Acum, Doamne, dacă nu vei îngădui ca cineva să afle îţi promit că nu voi mai face aşa ceva niciodată! Asta a fost şansa vieţii mele şi Tu mi-ai scos-o înainte. Îţi mulţumesc”, se rugă Acan în sinea lui. Şi cu inima plină de emoţii, cu genunchii tremurând de spaimă şi de bucurie, trăind nişte sentimente amestecate îşi înnecase bucuria trăind-o de unul singur, pentru că nu avea voie, nu putea, s-o împărtăşească şi altora. Dar Acan se obişnuise repede cu sentimentul şi şi-a continuat viaţa şi lucrarea în poporul Domnului. Nu ştia bietul Iosua şi poporul de ce lucrurile nu merg chiar bine şi de ce parcă Dumnezeu nu este de partea lor, dar continuau să lucreze pentru Domnul deşi înfrângerile erau mai multe şi mai devastatoare decât înainte, iar de victorii nici nu putea fi vorba. În tot acest timp Acan îşi schimbase Dumnezeul, lucru pe care avea să-l mărturisească chiar el atunci când Dumnezeu îl descoperă în faţa lui Iosua şi a poporului. De fapt, Acan mai încălcase câteva porunci date de Dumnezeu poporului. Iată mărturisirea: , , le-am poftit (Dumnezeu poruncise: să nu pofteşti nici un alt lucru care este al aproapelui tău!) şi le-am luat (Dumnezeu poruncise: să nu furi!); iată, sunt ascunse în pământ în mijlocul cortului meu, şi argintul este pus sub ele (aceste bogăţii ocupaseră locul central al vasului de lut Acan, devenind un dumnezeu pentru bietul om desi adevăratul Dumnezeu poruncise: să nu ai alţi dumnezei afară de Mine!)

Păcatul lui Acan l-a dus la moarte, la despărţire de Dumnezeu. El a săvârşit păcatul cu bună ştiinţă, a continuat să pozeze a copil fidel de Dumnezeu însă inima lui nu mai aparţinea lui Dumnezeu. Deşi nu se menţionează, eu totuşi cred că Acan a mărturisit soţiei şi familiei sale despre averea furată dar aceştia au tăcut şi nu au mărturisit lui Iosua fapta nici n-au încercat să-l convingă pe Acan s-o facă. Toată familia a pierit împreună cu Acan în momentul în care Dumnezeu l-a descoperit; au pierit pentru că prin tăcerea lor ei au fost de acord cu fapta soţului şi tatălui Acan şi s-au unit cu el în călcarea Legii sfinte.)

Faptul de-a avea alţi dumnezei nu înseamnă neapărat să iei o icoană pe care s-o ţintuieşti pe perete şi să te închini înaintea ei sau înaintea unei statuiete cu figura vreunei personalităţi religioase. Cuvântul lui Dumnezeu ne spune clar şi răspicat ca iubirea de bani este inchinare la idoli. Cum poţi verifica dacă în tine sălăşluieşte această iubire de bani? Analizează sincer şi adânc motivaţia acţiunilor tale: investeşti timp şi talente într-o lucrare a lui Dumnezeu doar dacă eşti plătit? Orice oportunitate de a câştiga un ban o foloseşti chiar dacă aceasta implică metode nonortodoxe?

Dacă înainte de a intreprinde orice activitate, fie religioasă sau de altă natură, te gândeşti, , mie ce-mi cade de-aici?” fără să-ţi pese de alţii şi căutând doar folosul tău, atunci dă-mi voie să-ţi spun că deja ai un idol. Şi dacă banii, averea, bogatiile, sunt deja idolul tau, conform cu articolul Scripturii care spune că iubirea de bani este rădăcina tuturor relelor, te asigur în procent de 100% ca acest idol a adus cu el alţi idoli, pentru că el nu vine singur niciodată.

În situaţia în care te regăseşti în aceste rânduri nu fii disperat. Câtă vreme eşti în viaţă, încă mai ai şansă la Dumnezeu. Sfatul pe care ţi-l dau acum l-am experimentat personal şi crede-mă că a funcţionat şi a dat rezultate uimitoare. Vorbeşte-i lui Dumnezeu despre trăirile tale, despre gândurile care-ţi frământă mintea, despre scopurile şi idealurile tale, despre ceea ce iubeşti şi chiar şi ceea ce urăşti; vorbeşte-i despre ele deschis, sincer, fără jenă şi ascunzişuri pentru că El oricum te cunoaşte pe deplin dar aşteaptă din partea noastră mărturisire sinceră, ceea ce înseană din partea noastră un act de recunoaştere a faptului că avem nevoie de ajutorul Lui pentru a trăi în sfinţenia cerută de El, o recunoaştere că fără sprijinul Lui nu putem birui ispita, poftele şi provocările de tot felul. După ce I le spui pe toate recunoaşte înaintea Suveranităţii Lui că fără ajutorul Lui nu poţi să faci curăţenia interioară pe care o vrea Dumnezeu în viaţa ta. Cere Fiului lui Dumnezeu să vină în ajutorul tău şi spune-i că-i dai voie să preia controlul total asupra vieţii şi fiinţei tale şi cere-i să ocupe locul central al vieţii tale. Aceasta va fi o rugăciune de bun miros înaintea lui Dumnezeu şi El o va primi şi va face modificări miraculoase în viaţa ta. Tu însuţi vei recunoaşte schimbările aduse de Dumnezeu spre binele sufletului tău şi le vei mărturisi şi altora pentru că bucuria care te va inunda nu-ţi va da voie să taci.