© Stolear Gicu 

 Dumnezeu nu există

El este veşnic, drept, milos, atotputernic, atotştiutor, atotprezent El există. El este aşa chiar împotriva dorinţei noastre de-a nu fi. El nu ar avea mai mare bucurie dacă noi am crede că el este aşa, ca şi cum el ar avea nevoie de opinia noastră. El nu ar avea vreun folos ştiind că noi credem că există El, or nu, de parcă el ar avea nevoie de noi. Dumnezeu nu are nevoie de om. . .şi totuşi El din dragoste a făcut totul pentru om.

O societate rebelă de oameni, având-ul pe Dumnezeu în mintea lor doar la nivel de informaţie. Chiar dacă nu la nivel oficial, se pare că în concepţia omenirii predomină un Deism complet nerealizat de ei, dar trăit şi acceptat cu sete. Există Dumnezeu.

-         da

-         probabil

-         trebuie să fii nebun să zici că există Dumnezeu, oare tu l-ai văzut ?

Chiar dacă el există, oamenii trăiesc de parcă El nu ar exista. Fiindcă măcar că au cunoscut pe Dumnezeu, nu l-au proslăvit ca Dumnezeu, nici nu iau mulţumit: ci s-au dedat la gânduri deşarte, şi mintea lor fără pricepere s-a întunecat. Şi-au calcă adevărul, şi-l înăbuşă se fac că nu-l cunosc, îşi liniştesc conştiinţa prin a merge la Biserică ,,când se simt prea păcătoşi”.

Dumnezeu pentru creştini

Există Dumnezeu ?

-         da

oamenii, se căiesc de greşelile lor, calcă pe pragul Bisericii. Aud o predică, în care predicatorul încearcă 45m să le dovedească că ei sunt cei mai rebeli oameni de pe pământ în urma căreia se simt vinovaţi şi la desert, predicatorul, îi ameninţă că vor merge în iad. Motivul pentru care majoritatea oamenilor se pocăiesc este frica că vor merge în iad. S-a introdus o teologie de emancipare care a schimbat definiţia Bisericii. Dumnezeu nu mai este menirea pentru care trăiesc oamenii, ci doar un mijloc de a obţine ceva. Vedeţi diferenţa, diferenţa este că avem pe cineva care tremură pentru că va fi chinuit în iad şi nu e conştient de gravitatea vinovăţiei lui, nu e conştient de gravitatea fărădelegilor lui, el tremură numai pentru că pielea lui îi va fi în primejdie. Cristos nu a venit să ne scape de la iad (iadul este consecinţă) el nu a venit să schimbe obiceiurile depravate a omenirii, el nu a venit să facă din oameni răi oameni buni, El a venit să-i aducă pe oameni de la moarte la viaţă. Creştinii fac parte din multele denominaţii astăzi mai degrabă trăiesc după nişte principii, ale denominaţiei, care aparent oferă senzaţia că te mântui. Se pune accent pe: trebuie să faci ceva, trebuie să mergi încolo şi încoace etc. şi uită de noţiunea ,,a fi”, şi faptele, acţiunile, tale, vor lua viaţă din ceea ,,ce eşti”. În ziua măreaţă când vom merge pe coridorul întâlnirii cu Dumnezeu, vom fi nevoiţi să ascultăm aceste vorbe, - niciodată nu v-am cunoscut. (or veniţi acasă robi buni şi credincioşi). Principiul care vor fi mulţi daţi la pierzare este cunoaşterea şi necunoaşterea de către Dumnezeu, nu ca şi cum Dumnezeu nu te cunoaşte.

Şi în final ajungem acolo de unde am pornit. Majoritatea creştinilor exclamă că, î-L cunosc pe Dumnezeu, dar situaţia lor adevărată este cea descrisă în primele rânduri. Astfel majoritatea creştinilor zic există Dumnezeu dar roada pomului lor arată că există doar la nivel teoretic, dacă păgânii îşi dau viaţa pentru un Dumnezeu mort, creştinii îşi bat joc de un Dumnezeu viu…Romani 14:10b -12