2_ Un destin maret
Autor: Ardelean Razvan Ioan  |  Album: fara album  |  Tematica: Diverse
Resursa adaugata de Nehemiah in 04/03/2011
    12345678910 0/10 X
2_ Un destin maret

Un destin măreţ

 

Ardelean Răzvan Ioan

 

Ce este destinul? Rădăcina cuvântului ne arată că are ceva de a face cu o destinaţie. Destinul personal nu este ceva imuabil, nu este un scenariu  prestabilit pe care îl urmează viaţa noastră independent de alegerile noastre. Există o providenţă divină, dar nu putem vorbi de destin înţeles în sens fatalist. Destin înseamnă că viaţa are un scop. Există o destinaţie, o ţintă a lui Dumnezeu pentru noi.

 

Noi n-am fost creaţi doar ca să fim răscumpăraţi, si nu am fost răscumparaţi doar ca să devenim “mai buni”, mai morali. Destinul nostru transcede existenţa noastră terestră. Noi suntem, intr-un anume sens, extratereştri. Evrei 11.13 şi 1Petru 2.11 spun că suntem doar străini şi călători pe pământ. Noi nu mai suntem pământeşti, noi suntem cereşti.

 

Căderea adamică a fost doar un incident (luat în considerare) în planul lui Dumnezeu, dar care nu afectează planul Său iniţial. Prin procesul regenerării (naşterii din nou) noi nu am atins încă scopul lui Dumnezeu pentru noi, ci am fost doar re-aliniaţi la o linie de start intr-o cursă pe care Adam a ratat-o. O cursă spre un scop al lui Dumnezeu.

Deşi Biblia ne spune că noi trebuie să ajungem desăvârşiţi, desăvârşirea aceasta nu este un scop în sine, noi trebuie să devenim desăvârşiţi pentru un scop. Acest scop a fost prezentat în mesajul “Visul lui Dumnezeu”.

 

Acum ne punem întrebarea, care este locul nostru în acest “vis” al lui Dumnezeu, în acest Proiect Cosmic?

Ei bine, destinul nostru este acela de a deveni “Mireasa” lui Isus.(referinţe: Ioan 3.29, Efeseni 5.27; Apocalipsa 19.7;21.9;22.17)

 

Unii dintre noi am mai auzit acest lucru, dar ce înseamnă el cu adevărat?

Suntem conştienţi de faptul că Isus nu se “căsătoreşte” cu oricine. Ştim că Mireasa este Biserica, şi că ea va fi una frumoasă şi sfântă (Efeseni 5.27), dar oare asta e tot ce El a revelat despre Mireasa Sa?

 

Haideţi să aprofundăm acest subiect.
 

  1. In primul rând trebuie să conştientizăm că Mireasa trebuie să aibă aceeaşi natură, acelaşi “AND” cu Mirele. Nici noi nu ne căsătorim cu cineva de altă specie.

 

-         In ce-l priveşte pe Isus, pe de o parte El este Dumnezeu, iar pe de altă parte, prin venirea lui pe pământ în chip uman, este şi om. Este Fiu al lui Dumnezeu 100%, dar în acelaşi timp şi Fiu al Omului 100%.

-         In ce ne priveşte, Omul, care este fiu al omului pe de o parte, prin procesul naştereii din nou este născut din Dumnezeu şi devine astfel fiu al lui Dumnezeu. Accentuez faptul că în urma naşterii din nou, conceptul de fii ai lui Dumnezeu îşi defineşte cu precizie semnificaţia, în sensul că noi devenim fii născuţi din Dumnezeu, nu fii creaţi.

 

Astfel, omul regenerat este Fiu al Omului 100%, dar in acelaşi timp şi Fiu al lui Dumnezeu 100%, având aceeaşi natură cu Hristos.

Naşterea din nou nu inseamnă doar iertare de păcate, ci mult mai mult! Practic Hristos a întemeiat o noua rasă, cerească, din care noi facem parte în urma naşterii din nou.

 

Aş vrea să nu fiu înţeles greşit, omul nu devine Dumnezeu în sensul esoteric (Omul-dumnezeu prin sine însuşi), dar devine purtătorul unei genetici divine. Omul regenerat, fiind fiul lui Dumnezeu, poartă în sine natura dumnezeiască. (referinţe: Ps 82.6, Ioan 10.35, 2 Petru 1.4).

 

 

Ce implicaţii are acest fapt?

 

a)      Omul născut din nou are o natură divină.

 

                          i.       2 Petru 1:4  … El ne-a dat făgăduinţele Lui nespus de mari şi scumpe, ca prin ele să vă faceţi părtaşi firii dumnezeieşti, după ce aţi fugit de stricăciunea, care este în lume prin pofte.)

                        ii.      Ioan 1:12  Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu; născuţi nu din sânge, nici din voia firii lor, nici din voia vreunui om, ci din Dumnezeu.

Deci, noi cei “născuţi din nou” suntem născuţi din Dumnezeu şi primim natura Lui în noi. Aceasta e ceva atât de măreţ încât nu putem pricepe dacât prin revelaţie ce înseamnă cu adevărat să ai aceeaşi natură, acelaşi “ADN” ca Isus. (pentru aprofundare vezi şi mesajulSămânţa divină

 

b)      Această sămânţă divină pe care El o pune în noi la naşterea noastră din El este indestructibilă, şi în consecinţă invincibilă. 1 Petru 1:23  fiindcă aţi fost născuţi din nou nu dintr-o sămânţă, care poate putrezi, ci dintr-una care nu poate putrezi, prin Cuvântul lui Dumnezeu, care este viu şi care rămâne în veac.

Destinul nostru etern începe în momentul naşterii din nou, nu în momentul învierii. Acest fapt are consecinţe majore, deoarece noi putem vedea încă din timpul vieţii terestre roadele acestei seminţe şi putem accesa puterea ei. Noi primim în noi ceva invincibil, cu menţiunea că trebuie să activăm acel “ceva” prin credinţă.

Trupul nostru poate obosi, sufletul nostru poatea avea sentimente de descurajare, raţiunea noastră poate constata că am eşuat uneori, sunt bătălii pe care le-am pierdut, greşeli pe care le-am făcut, dar cu toate acestea în noi există ceva invincibil, indestructibil. Şi dacă avem această perspectivă, prin credinţă ne putem mereu ridica, şi în final vom căştiga lupta. Noi avem capacitatea de a fi biruitori datorită acestei seminţe din noi. Dumnezeu nu ne-ar cere să fim biruitori dacă nu am putea să fim. Pentru asta El însuşi a pus in noi o genă a biruinţei. Nu avem nici o justificare să fim nişte creştini înfrânţi, chiar dacă uneori trecem prin valea plângerii sau chiar prin valea umbrei morţii, chiar dacă trecem prin pustie, prin eşec. Trebuie să fim conştienţi că problemele sunt reale, uneori necesare dar în acelaţi timp temporare în viaţa noastră. În noi există o sămânţă a invincibilităţii care transcede condiţia noastră umană. De aceea puteau spune:

-         Impreună cu Habacuc 3:17  Căci chiar dacă smochinul nu va înflori, viţa nu va da nici un rod, rodul măslinului va lipsi, şi câmpiile nu vor da hrană, oile vor pieri din staule, şi nu vor mai fi boi în grajduri, eu tot mă voi bucura în Domnul, mă voi bucura în Dumnezeul mântuirii mele!

-         Prietenii lui Daniel au spus: Daniel 3:17  Iată, Dumnezeul nostru, căruia îi slujim, poate să ne scoată din cuptorul aprins, şi ne va scoate din mâna ta, împărate. Şi chiar de nu ne va scoate, să ştii, împărate, că nu vom sluji dumnezeilor tăi, şi nici nu ne vom închina chipului din aur pe care l-ai înălţat!”

-         1 Samuel 30:6  David a fost în mare strîmtroare, căci poporul vorbea să-l ucidă cu pietre, pentru că toţi erau amărîţi în suflet, fiecare din pricina fiilor şi fetelor lui. Dar David s-a îmbărbătat, sprijinindu-se pe Domnul, Dumnezeul lui.

De aceea ni se spune: Efeseni 6:10  întăriţi-vă în Domnul şi în puterea tăriei Lui.

 

c)      Să ne oprim doar un moment privirea acum la întruparea lui Isus. Noi, având privirea îndreptată asupra noastră, tindem să vedem în întruparea lui Hristos doar implementarea unei soluţii a lui Dumnezeu pentru salvarea noastră. Dar întruparea Sa reprezintă mult mai mult.

 

Isus după întrupare nu mai este acelaşi Isus care a fost din veşnicii !

Isus cel Înălţat, nu mai este acelaşi Isus care a coborât din cer; El are acum o natură diferită! In acest proces: întrupare-moarte-înviere-înălţare, Însuşi Dumnezeu Fiul a suferit o transformare!

 

  1. In al doilea rând, “Mireasa” trebuie să aibă aceeaşi statură ca Isus. Cum ziceam Isus nu se căsătoreşte cu oricine, doar cu cineva pe măsura Lui. Toţi cei care formează Mireasa trebuie să ajungă “… la starea de om mare, la înălţimea staturii plinătăţii lui Hristos”spune în  Efeseni 4:13  ;

 

Maturitatea este reflectată de trăirea noastră, mai mult decât de cunoştinţele noastre teologice. Mireasa potrivită are aceeaşi abordare ca Isus, şi anume

a)      Trăieşte în  totală dependenţă de Dumnezeu – Tatăl, la fel ca Isus.

Ioan 5:19  Isus a luat din nou cuvântul, şi le-a zis: „Adevărat, adevărat vă spun, că, Fiul nu poate face nimic de la Sine; El nu face decât ce vede pe Tatăl făcând; şi tot ce face Tatăl, face şi Fiul întocmai. ( la fel Ioan 5:30,  Ioan 8:28,   Ioan 4:34) 

 

b)      Îşi împlineşte misiunea, la fel ca Isus, şi anume aceea de a distruge lucrările Diavolului (1 Ioan 3:8). Biserica este chemată să  pună pe vrăjmaş sub picioarele Sale (Faptele Apostolilor 2:34-35   „Domnul a zis Domnului meu: „Şezi la dreapta Mea, până ce voi pune pe vrăjmaşii Tăi sub picioarele Tale.” Cum va realiza acest lucru Dumnezeu? Prin Biserică.

De multe ori noi cerem Domnului să facă ceva, dar realitatea este aceea că El ne-a dat nouă toată autoritatea, pentru ca acum noi să facem, aşa cum a făcut-o Isus)

Isus le-a spus ucenicilor în Ioan 20:21  “…Cum M'a trimes pe Mine Tatăl, aşa vă trimet şi Eu pe voi.” După aceste vorbe, a suflat peste ei, şi le-a zis: „Luaţi Duh Sfînt!

 

Cum l-a trimis Tatăl pe Isus? Dându-i toată puterea!

 

Mat 28:18-20  Isus S'a apropiat de ei, a vorbit cu ei, şi le-a zis: „Toată puterea Mi-a fost dată în cer şi pe pămînt.  Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezîndu-i în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfîntului Duh. Şi învăţaţi-i să păzească tot ce v'am poruncit.

 

Aşadar Biserica, in vederea îndeplinirii mandatului ei, a fost investită cu TOATĂ PUTEREA, la fel ca Isus.

Ungerea noastră personală (daruri, putere spirituală) este limitată şi diferită, căci fiecăruia din noi harul i-a fost dat după măsura darului lui Hristos. (Efeseni 4:7),  şi potrivit cu măsura de credinţă, pe care a împărţit-o Dumnezeu fiecăruia. (Romani 12:3), dar Biserica corporativă  într-o unitate spirituală autentică are TOATĂ puterea cerească.

 

c)      Mireasa exercită autoritate guvernatoare prin puterea Duhului Sfânt, la fel ca Isus.

In  Ioan 14:12  Isus ne spune: Adevărat, adevărat, vă spun, că cine crede în Mine, va face şi el lucrările pe care le fac Eu; ba încă va face altele şi mai mari decât acestea; pentru că Eu mă duc la Tatăl. In prezent nu vedem să funcţioneze în Biserică această profeţie. Mai mult, nu vedem să funcţioneze corespunzător darurile spirituale, care sunt o expresie a existenţei şi manifestării naturii Sale în noi.

In opinia mea, în acest verset nu este vorba de o persoană individuală care va face acest tip de semne si minuni, ci de o persoană corporativă, care este Biserica. Biserica unită în rugăciune într-o unitate autentică, a duhului, cugetului şi simţirii vă declanşa aceste “lucrări mai mari decât a făcut Isus”. Cu toate că fiecare creştin va manifesta darurile intr-o anumită măsură, manifestările individuale excepţionale ale darurilor vor fi inlocuite de manifestarea colectivă a acestora.  

 

Din această perspectivă a maturităţii, în prezent Biserica se află mai degrabă în situaţia din Cântarea Cântărilor 8:8  Avem o soră micuţă, care n-are încă ţîţe, dar care vrea să se mărite, decât în cea din Efeseni 4.13. De aceea Biserica trebuie să-şi conştientizeze destinul, şi să se ridice în plinătatea autorităţii cu care a fost investită şi să-şi împlinească mandatul său. Doar atunci va fi pregatită pentru Mire.

 

3. Mireasa (Biserica) îşi iubeşte Mirele tot cum Isus iubeşte Biserica. Isus vrea o mireasa îndrăgostită, nu una care se căsătoreşte din interes.

Indrăgostirea presupune intimitate, disponibilitate, dedicare. Dacă nu eşti însetat de prezenţa Lui, dacă nu petreci timp cu El, dacă nu eşti preocupat de a-L cunoaşte mai bine şi de a-I implini dorinţele, trebuie să-ţi pui un mare semn de intrebare dacă eşti o iubită indrăgostită, sau una care urmăreşte o căsătorie din interes (fie pentru a scăpa de iad, fie pentru a-I merge mai bine pe pământ, fie pentru a obţine vindecare etc)

-         1 Corinteni 15:19  Dacă numai pentru viaţa aceasta ne-am pus nădejdea în Hristos, atunci suntem cei mai nenorociţi dintre toţi oamenii!

-         Apocalipsa 2:4  Dar ce am împotriva ta, este că ţi-ai părăsit dragostea dintâi.

-         Apocalipsa 3:16  Dar, fiindcă eşti căldicel, nici rece, nici în clocot, am să te vărs din gura Mea.[1]

 

Destinul nostru este acela de a fi Mireasa lui Isus, Regina Regelui Regilor

 

Te-ai gândit vreodată la măreţia Celui ce se numeşte Domn al Domnilor şi  Rege al Regilor, care (Efeseni 1:21) e mai presus de orice domnie, de orice stăpânire, de orice putere, de orice dregătorie şi de orice nume, care se poate numi, nu numai în veacul acesta, ci şi în cel viitor?  Te-ai gândit vreodată ce înseamnă să devii soţia acestui Rege, să devii  Regina Regelui Regilor?  Nu soţia unui avocat sau medic celebru, nu soţia unui om de afaceri bogat, nu soţia unui prim-ministru sau şef de stat, ci soţia Domnului întregului Univers. Poţi cuprinde tu măreţia acestei chemări?

 

Destinul nostru este acela de a trăi pentru eternitate, intr-o Împărăţie a păcii, dragostei şi bucuriei, a dedicării reciproce şi a armoniei, împreună cu Dumnezeul Creator şi Suveran, ca Regină a Regelui Regilor

 

Destinul nostru este acela de a fi făcuţi părtaşi slavei Lui. Deşi a spus că slava Sa n-o împarte cu nimeni (Isaia 42:8  Isaia 48:11) , vedem că noi suntem chemaţi la slava Sa. In( Evrei 2:10) ni se spune  Se cuvenea, în adevăr, ca Acela pentru care şi prin care Sunt toate, şi care voia să ducă pe mulţi fii la slavă, să desăvârşească, prin suferinţe, pe Căpetenia mântuirii lor. ( vezi şi Romani 9:23,  1 Corinteni 15:43,   2 Corinteni 3:18 )

 

Destinul nostru este mult mai înalt decât acela de a fi mântuiţi, aliniindu-ne la o linie de start. Destinul nostru este acela de a ajunge la finish.  Efeseni 6:13  De aceea, luaţi toată armătura lui Dumnezeu, ca să vă puteţi împotrivi în ziua cea rea, şi să rămâneţi în picioare, după ce veţi fi biruit totul.

 Apocalipsa 3:21  Celui ce va birui, îi voi da să şadă cu Mine pe scaunul Meu de domnie, după cum şi Eu am biruit şi am şezut cu Tatăl Meu pe scaunul Lui de domnie.

 

Aud uneori pe unii care spun: Oh, de-aş putea să fiu şi eu acolo, în cer, chiar pe prag de-aş fi, să se inchidă uşa în spatele meu, doar să intru… Această atitudine mi se pare dispreţuitoare faţă de darul lui Dumnezeu (Romani 2.4). Imaginează-ţi că tu, ca părinte, faci un cadou copilului tău un autoturism, iar acesta îl refuză spunând: eu nu îmi doresc mai mult decât o bicicletă. Cum te-ai simţi?

 

Dumnezeu ne-a chemat la un destin măreţ şi cea mai mare bucurie a Lui este să vadă că apreciem acest lucru şi că facem totul ca să apucăm premiul chemării Lui

Filipeni 3:14-15  alerg spre ţintă, pentru premiul chemării cereşti a lui Dumnezeu, în Hristos Isus. Gândul acesta, deci, să ne însufleţească pe toţi

Matei 11:12  Din zilele lui Ioan Botezătorul până acum, Împărăţia cerurilor se ia cu năvală, şi cei ce dau năvală, pun mâna pe ea.

 

Mă gândesc că la Nunta Mielului vor fi mulţi participanţi. Unii vor fi Mireasa, unii vor fi nuntaşii, alţii vor fi cei care servesc la mese. 

 

Atunci când  Dumnezeu ne-a dat un destin atât de înalt, nu e smerenie ci lene şi desconsideraţie, a nu face totul pentru a-l împlini. Să fim dintre cei care biruiesc căci Duhul spune „Celui ce va birui îi voi da...”( Apocalipsa 2.7; 2.17; 2.26; 3.21)

 



[1] Fără a intra în polemică cu cei care susţin că mântuirea nu se poate pierde, aş vrea să spun doar că atunci când Dumnezeu spune că varsă pe cineva din gura Lui, indiferent ce ar însemna asta, nu e de bine!

Până în acest moment nu au fost adăugate comentarii.
Statistici
  • Vizualizări: 1451
Opțiuni