Isaia 53.

   Domnul Isus, Fiul lui Dumnezeu a venit pe pământ pentru ca să răscumpere pe cei pierduţi în lumea de păcat şi pe toţi cei ce vor primi jertfa Lui să-i strămute într-o Împărăţie a cărui Împărat este chiar El. O Împărăţie cerească, o Împărăţie care să dăinuiască veşnic. Însă oamenii L-au respins. Oamenii L-au marginalizat, au refuzat mântuirea prin El. Au refuzat Împărăţia oferită de Fiul lui Dumnezeu.

   Spune Cuvântul Sfânt că „A venit la ai Săi, şi ai Săi nu L-au primit.”  Ba mai mult L-au prins ca pe un tâlhar şi L-au supus la o judecată nedreaptă:  El a fost luat prin apăsare şi judecată. Şi nimeni din cei de pe vremea Lui nu a crezut că de fapt El a fost lovit de moarte pentru păcatele lumii. v.8.

   Pentru păcatele mele şi pentru păcatele tale, suflete drag. A fost purtat ca un făcător de fărădelegi de la Ana la Caiafa şi de la Caiafa la Pilat şi de la Pilat la Irod şi niciunul din cei din vremea Lui nu înţelegea că El era un Împărat al cărei împărăţie nu era de pe pământ. El, Domnul, nu venise pe pământ să detroneze vreun împărat, sau să strice vreo dregătorie, dimpotrivă a venit ca supus, să slujească oamenilor.

   El nu era un adversar al cuiva şi nu reprezenta o ameninţare politică sau socială, cu toate acestea a fost „Dispreţuit şi părăsit de oameni, om al durerii şi obişnuit cu suferinţa, era aşa de dispreţuit că îţi întorceai faţa de la El şi nimeni nu-L băga în seamă.” versetul 8.

   Lucrul acesta nu l-au înţeles nici ucenicii. Doi dintre ei, fii lui Zebedei au dorit chiar să fie cei mai mari într-o împărăţie pământească. Petru a scos sabia pentru ca să-L apere pe Învăţătorul şi a tăiat urechea unui om. Şi Domnul l-a certat. Crezi Petre că nu pot să Mă apăr singur? Şi chiar dacă n-aş putea, aş ruga pe Tatăl şi El, Mi-ar trimite în ajutor, îndată mai mult de douăsprezece legiuni de îngeri. Dar ce? Nu voi bea paharul acesta al suferinţelor? Tocmai pentru aceasta am venit pe pământ. Să iau suferinţele tale Petre, şi ale multora care vor crede în Mine. Să ştii Petre că cine scoate sabia, de sabie va muri.

   Domnul Isus ar fi putut foarte uşor să se salveze. Dar n-a dorit pentru că a vrut, aşa cum se spune în versetul 4 „Suferinţele noastre să le ia asupra Lui, şi să le poarte, durerile noastre le-a luat asupra Lui, chiar dacă oamenii au crezut că este lovit de Dumnezeu şi smerit pentru că S-a autointitulat „Împăratul”. Dar El este cu adevărat Împăratul împăraţilor şi Domn al domnilor. Aşa a venit pe pămînt, ca Dumnezeu întrupat. Prea smerit în accepţiunea oamenilor. Pentru că oamenilor nu le place simplitatea, smerenia ci oamenilor le place fastul, măreţia. Ei îşi doreau un împărat care să lupte în fruntea lor pentru eliberarea de sub stăpânirea Romană. Şi Domnul a venit să ne elibereze dintr-o robie mai grozavă. Domnul a venit să ne salveze din robia păcatului. Să ne smulgă din ghearele morţii şi să ne dăruiască viaţa veşnică în cerul Său.

   Spune-I suflete drag şi tu în ziua aceasta: Da, Doamne primesc mântuirea prin Sângele Tău. Îţi mulţumesc frumos că m-ai avut şi pe mine în vedere atunci când ai murit pe Cruce. Îţi mulţumesc frumos că m-ai iubit atât de mult, încât Ţi-ai dat viaţa pentru mine. Începând de astăzi vreau să Te iubesc şi eu din toată inima mea şi să Te urmez pe Tine. Doamne, primeşte-mă. Doamne ajută-mă.