Psalmul 30. Izvorul fericirii veşnice. „Te înalţ, Doamne, căci m-ai ridicat, şi n-ai lăsat pe vrăşmaşii mei să se bucure de mine. Doamne, Dumnezeule, eu am strigat către Tine, şi Tu m-ai vindecat. Doamne, Tu mi-ai ridicat sufletul din locuinţa morţilor, Tu m-ai dus la viaţă din mijlocul celor ce se pogoară în groapă. Cântaţi Domnului, voi cei iubiţi de El, măriţi prin laudele voastre Numele Lui cel Sfânt! Căci mânia Lui ţine numai o clipă, dar îndurarea Lui ţine toată viaţa: seara vine plânsul, iar dimineaţa veselia. Când îmi mergea bine, ziceam: „Nu mă voi clătina niciodată!” Doamne, prin bunăvoinţa Ta mă aşezasei pe un munte tare... dar Ţi-ai ascuns Faţa şi m-am tulburat. Doamne, eu am strigat către Tine, şi m-am rugat Domnului, zicând: „Ce vei câştiga dacă-mi verşi sângele, şi mă pogori în groapă? Poate să Te laude ţărâna? Poate ea să vestească credincioşia Ta? Ascultă, Doamne, ai milă de mine! Doamne, ajută-mă!” Şi mi-ai prefăcut tânguirile în veselie, mi-ai dezlegat sacul de jale, şi m-ai încins cu bucurie, pentru ca inima mea să-Ţi cânte, şi să nu stea mută. Doamne, Dumnezeule, eu pururea Te voi lăuda!”

   Dacă cercetăm Scriptura observăm că la poporul evreu, ziua începea la ora şase seara şi se sfârşea odată cu începerea serii următoare la ora şase. Ce înseamnă lucrul acesta? Înseamnă faptul că mai întâi vine noaptea cu întunericul, cu bezna, cu teama, cu urâtul ei şi apoi vine ziua cu razele de soare, cu lumina, cu viaţa, cu bucuria. Psalmistul spune: „seara vine plânsul iar dimineaţa bucuria” .

   Mai întâi vine durerea şi apoi vindecarea. Mai întâi vine plânsul şi apoi veselia. Mai întâi vine necazul şi apoi izbăvirea. Mai întâi vine valea şi apoi colina. Mai întâi vine furtuna şi apoi potolirea ei...

   Şi omul aleargă de dimineaţa până seara şi de seara până dimineaţa ca să caute fericirea, să caute împlinirea, să caute bunăstarea. Aceasta este o dovadă că suntem creaţi pentru fericire Aceasta este dovada că suntem creaţi pentru viaţă şi nu pentru moarte. Şi suntem creaţi pentru fericire veşnică şi nu pentru suferinţă veşnică.

   Însă adevărata fericire trebuie căutată la Izvor. Şi adevărata viaţă trebuie căutată la Izvorul vieţii.

   Şi Acest Izvor are un nume frumos: este Isus şi este Domnul. Cel ce are inima încrezătoatre în El şi îşi găseşte odihna lângă „Izvor” este cu adevărat fericit, spune versetul 5. Sufletul care nu aleargă după o fericire pământească, trecătoare şi îşi pune încrederea în Cel ce este izvorul fericirii veşnice, acela este cu adevărat fericit. Chiar şi atunci când trece prin noaptea întunecată a vieţii el este fericit. Când trece prin dureri este fericit, când trece prin necazuri este fericit, când trece chiar şi prin valea umbrei morţii, cel ce Îl are ca însoţitor pe Domnul Isus este fericit. Lângă Fericitul Dumnezeu eşti întotdeauna fericit. De ce? Pentru că ai are o nădejde vie. O nădejde care nu înşală. În Domnul care Cel viu îţi găseşti întotdeauna pacea, bucuria, odihna şi fericirea. Aleargă la Acest Izvor Sfânt!