Rugăciunea: dialog sau monolog?

            Nu vă îngrijoraţi de nimic, ci în orice lucru, aduceţi cererile voastre la cunoştinţa lui Dumnezeu, prin rugăciuni şi cereri cu mulţumiri (Filipeni 4:6).

            Când vă rugaţi, să nu folosiţi repetări fără rost, ca păgânii, care gândesc că dacă spun o mulţime de cuvinte, vor fi ascultaţi. Să nu vă asemănaţi cu ei, căci Tatăl vostru ştie de ce aveţi nevoie, mai înainte de a-I cere voi (Matei 6:7,8).

            În Filipeni 4:6 ni se spune să aducem cererile noastre la Dumnezeu prin rugăciuni şi cereri cu mulţumiri iar în Matei 6:7,8 să nu vorbim prea mult, repetând fără rost, căci Tatăl nostru ştie de ce avem nevoie înainte ca noi să-i cerem. Ne-am putea întreba de ce să ne mai aducem cererile la Dumnezeu dacă El ştie deja ce avem noi nevoie înainte să-i cerem noi acel lucru?

            Rugăciunea este o conversaţie, un dialog între Dumnezeu şi om. Nu este nevoie de repetări întrucât Dumnezeu aude foarte bine şi ştie de ce avem noi nevoie. Problema este la noi, căci noi nu ştim să dialogăm cu Dumnezeu, noi nu ştim ce avem nevoie şi nu ştim ce să-i cerem şi cum să-i cerem. Într-un dialog ambele părţi vorbesc, dar de cele mai multe ori nu respectăm acest principiu şi vorbim numai noi iar lui Dumnezeu nu îi dăm cuvântul, nu Îl lăsăm să spună ce are de spus cu privire la cererea noastră. Dacă am asculta ce are de spus poate ne-am retrage cererea, poate am vedea ca deja avem răspunsul sau poate am reformula cererea. Ne-am întrebat noi oare dacă răspunsul nu ar fi ca cel primit de Pavel când l-a rugat pe Dumnezeu să îi ia ţepuşul iar Dumnezeu i-a răspuns „Harul Meu îţi este îndeajuns”. Să nu ne fi spus oare niciodată Dumnezeu: „Copilul Meu, Harul Meu îţi e deajuns”? Oare să nu ne fi dat Dumnezeu în situaţia respectivă destul har să putem trece prin ea, să putem înfrunta situaţia, să putem învinge?

            Din experienţa mea vorbesc că de multe ori când am cerut ceva lui Dumnezeu aveam deja două, trei, patru, zece posibile răspunsuri, rezolvări sau soluţii iar Dumnezeu trebuia să aleagă una din ele. De puţine ori a reuşit Dumnezeu să ajungă la inima şi la mintea mea cu răspunsul Lui şi vă spun sincer că m-a surprins, n-a fost nici unul dintre răspunsurile ce le aveam eu.

            Făcând comparaţie între mai multe situaţii, am văzut că El a reuşit să mă facă să pricep răspunsul Său atunci când eu nu am mai avut nici o pretenţie, nici o opinie, iar eul meu era dat la o parte. Aceste situaţii au fost atât de puţine că le pot număra pe degete, mereu îmi aduc aminte de ele şi mă întreb câte să fie oare cererile mele la care nu am niciun răspuns, de multe am uitat, dar Dumnezeu cu siguranţă nu a uitat, căci este scris că El nu lasă cerere, rugăciune fără răspuns. Problema nu poate fi la Dumnezeu, ci la mine, mă uit în urmă şi îmi dau seama că de multe ori nu făceam altceva decât îi dădeam un test grilă Lui Dumnezeu: o cerere, o întrebare sub formă de rugăciune şi mai multe răspunsuri a, b, c..., iar El trebuia să aleagă răspunsul corect, adică acel răspuns care îmi plăcea mie cel mai mult, care era cel mai avantajos pentru mine. Dialogul era între mine şi mine, eu am întrebat, eu am răspuns sau eu am întrebat, El a răspuns, eu am auzit ce-am vrut. Ştiam că rugăciunea mea trebuie să fie un dialog, şi totuşi era un monolog.

            Un exemplu clar de situaţie rezolvată şi răspuns dat avem în Matei 6:19-34, unde Isus ne vorbeşte despre îngrijorările noastre cotidiene cu privire la ceea ce vom mânca, ce vom bea şi ce vom îmbrăca. Toate acestea ne sunt promise, dacă grija noastră va fi să căutăm Împărăţia, adică Dumnezeu va purta de grijă de cele ce sunt necesare traiului nostru de zi cu zi, noi având doar grija Împărăţiei în tot ceea ce facem, în orice situaţie, în orice împrejurări. Acesta este Cuvântul Lui Dumnezeu şi răspunsul la una din cererile noastre, Cuvântul Lui este viaţa pentru cei ce îl respectă, pentru cei ce îi dau viaţa, punăndu-L în aplicare în vieţile lor, pentru a avea  viaţă din viaţă.

            Să ne analizăm; am pus noi la probă pe Dumnezeu în ceea ce priveşte acest răspuns? Dacă DA, analizează situaţia, întreabă-te: Te-a minţit? Dacă ai făcut şi tu ca mine, te regăseşti în aceeaşi situaţie, hai să ne întrebăm împreună şi să aflăm răspunsul: cum am putea vesti o evanghelie pe care nu o trăim, un Dumnezeu pe care nu l-am probat, un Dumnezeu pe care nu l-am gustat?

„Gustaţi şi vedeţi ce bun e Domnul! Ferice de omul care se încrede în El!”

Psalmi 34:8