Uni dintre noi credem ca fericirea noastra consta in pozitia sociala, in bani, intr-o casa frumoasa, intr-o masina buna, si toata viata noastra se invarte in jurul acestor lucruri crezand ca asa vom fii fericiti.

 Altii concep viata ca un desert fara apa. Ei cred ca exista doar iluzii optice care ne fac sa fim fericiti crezand ca am gasit apa, dar la sfarsit ne dam seama ca traim intr-un desert chinuindune viata in cautarea apei si ca nu o vom gasi nici o data.

 Zi de zi  vad oameni care au toate aceste lucruri numite mai sus, si tot nu sunt fericiti. Pe de-o alta parte vad oameni care nu posed multe bunuri materiale, nu sunt intodeauna vazuti bine de cei din jurul lor, si totusi sunt fericiti.

 Vazand aceste doua categori de oameni in jurul meu, s-a nascut o curiozitate pentru a descoperii ce este fericirea in cea mai pura forma a ei. Meditand la acest subiect am descoperit ca atunci cand nu ai un concept clar despre fericire, nu poti experimenta aceasta stare pentru ca nu stii adevaratii pasi spre ea.

 Fericirea nu vine in urma acestor lucruri, pentru ca ea nu sta in posesiile materiale. Fericirea este o stare a sufletului de multumire. Nu este mai fericit cel ce poseda mai multe bunuri materiale, ci este mai fericit cel ce se multumeste cu putinul pe care il are. Odata ce realizam acest adevar putem descoperii adevaratii pasi spre fericire.

 Zic dar, fericirea este o iluzie pentru cei care astepata sa o primeasca de la bunurile materiale sau de la cei din jurul lor. Dar fericirea este un adevar pentru cei care nu pun mai mult pret de cat cel care este nevoie pe posesiile lor, ii multumesc lui D-zeu pentru putinul pe care il au si se incred in El.