Într-o noapte am visat că mă aflam într-o gară imensă şi aşteptam trenul care trebuia să mă ducă într-un oraş mare. În acea gară erau foarte multe persoane, iar majoritatea aveau câte un bagaj, alţii mai multe bagaje, iar unii aveau în mâini doar biletul călătoriei. Cum stăteam acolo, mă gândeam ce bine îi de mine, am doar câteva plăsuţe uşoare, imediat voi urca în tren, dar în acelaşi timp mă gândeam şi la cei care aveau o mulţime de bagaje, de diferite dimensiuni - şi imi imaginam cât de greu le va fi să se urce în tren. Nu după mult timp a ajuns trenul, care nu zăbovea mai mult de 2 minute în fiecare gară - asta o ştiam cu toţii. După ce scârţâitul roţilor a încetat, m-am aplecat să-mi iau plăsuţele, care nu mai erau doar câteva şi din ce în ce mai mult se înmulţeau.
Stiam că sunt lucruri nevaloroase în ele, dar voiam să nu pierd niciuna. Cu coada ochiului, am privit în jurul meu şi am observat că aproape toţi au reuşit să se urce în tren, doar eu mă mai chinuiam pe peron să-mi adun plăsuţele. Când aproape am reuşit să adun toate „băgăjelele”, la urechile mele a ajuns fluierătura care anunţa punerea în mişcare a trenului. Am ridicat privirea şi am observat că trenul se pusese în mişcare, fapt ce mi-a produs un sentiment puternic de insatisfacţie pentru perspectiva ratată, regretam şi repetam încontinuu: "puteam să las din plăsuţele acelea, care oricum nu erau importante, şi să mă fi urcat în tren.
A fost doar un vis dar, cu toate acestea, s-ar putea să fie o realitate pentru mulţi credincioşi. În călătoria noastră pe acest pământ, în fiecare zi, de când ne trezim şi până ne culcăm, apucăm câte un băgăjel sau câte o plăsuţă şi aceste „băgăjele” nu sunt nici din piele şi nici gentuţe de firmă, ci sunt poveri, păcate, dependenţe, greşeli, etc., de care nu ne mai putem debarasa, pentru că suntem prea obişnuiţi cu ele.
De câte ori nu spunem: „Nu are nimic dacă îmi mint soţia sau părinţii; nu se întâmplă nicio catastrofă dacă primesc mai mult rest de la magazin şi vânzătoarea nu observă, că... doar e greşeala ei!!! Pot copia şi la examenul ăsta, că doar toţi copiază;” - iar exemplele pot continua, şi uite aşa trec zile, săptămâni, iar noi adunăm tot felul de plăsuţe cu lucruri nefolositoare, uitând că va veni o zi - o zi înscrisă în calendarul lui Dumnezeu, când prin fiecare staţie (biserică) va trece „TRENUL MÂNTUIRII”, care are ca destinaţie Oraşul Fericirii (Cerul). Se pune întrebarea: eşti pregătit să urci în Trenul Mântuirii? Ai în mână doar biletul călătoriei (o viaţă trăită în sfinţenie) sau...? În aşteptarea Trenului, pe peronul inimii tale sunt tot felul de lucruri nefolositoare, care vor fi un impediment pentru călătoria spre Plaiurile Cereşti!!!!!????
Timotei C.