Mă cunoşteam mereu ca fiind un creştin care trebuie să se împotrivească înaintea ispitelor, păcatelor care azi sunt considerate obiceiuri destul de normale..ce durere, câtă frunză uscată s-a strecurat printre pomii verzi care trebuiau să rodească în adevăr şi sfinţire! Dar cum? În ziua de azi, sfinţirea este considerată ceva de modă veche, care aparţine numai bătrânilor! Mă ştiam mereu un creştin cu capul pe umeri, cumpătat în toate, complet nebun pentru apărarea credinţei mele în Dumnezeu! Acum ce apar? Ideile lumeşti, care le amestec la un loc cu adevărul lui Dumnezeu clar şi preţios? Aveam încredinţarea că viaţa trebuie trăita la cel mai înalt nivel la care El aşteaptă să o trăiesc, nu financiar şi nici material, ci spiritual! Nu fiindcă azi, creştinismul autentic şi original este înlocuit cu indiferenţa transmisă prin lenea de a mai lucra pentru voia lui Dumnezeu, prin plictiseala cu care aruncăm la gunoi stăruinţa în rugăciune, în dragoste, în faptele bune care nu pot fi dezlegate de ascultarea de Dumnezeu!

Mă cunoşteam, ca fiind sufletul care plânge cu cel sărman, care se bucura împreună cu el, dar probabil azi, creştinul care se simte creştin, deşi este doar o imitaţie, ar vrea să ajute pe cel necăjit, însă nu are cu ce, nu are bani să-i cumpere o bucată de pâine, sau să îl primească în casa lui .. nu are o vorbă bună pentru cel îndurerat, ca nu cumva apoi să fie înţeles greşit...

Mă cunoşteam ca fiind un om cumpătat în vorbire, în îmbrăcăminte, în purtare, fără ca prin acestea să devin un sfidător al dragostei şi îndelungăi răbdări a lui Dumnezeu...Probabil, ar fi bine daca mi-aş da seama dacă m-aş trezi la realitate să-mi cunosc adevărata faţă pe care o ascund să nu o ştie nimeni...inima mea poate a devenit nespus de înşelătoare, însă nu ştiu dacă îmi mai dau seama, fiindcă m-am prea obişnuit cu ocupaţiile care-mi mănâncă timpul atâtea ore în şir, în fiecare zi...

E de necrezut cum, îmi doream să fiu o lumină pe această cale atât de îngustă, încât am făcut din ea o cărare pe care numai egoul meu poate să încapă, sau atât de largă încât pot încăpea toate gunoaiele acestei lumi neînfrânate!!

Mă ştiam a fi un om capabil de a realiza lucruri mari şi importante pentru a-mi construi Casa pentru Împărăţie, dar probabil am adormit, visând numai la salariul meu pentru care aşa de greu muncesc să pot strânge, poate într-o zi am să reuşesc să-mi construiesc o casă cu mansardă şi piscină, în fine normal, că nu este rău, Dumnezeu m-a binecuvântat în aşa fel încât eu am ajuns să-mi permit să fur chiar din timpul care I-a fost rezervat Lui, să-mi ajungă pentru a-mi termina cu bine planurile!!

În sfârşit mi-a venit mintea la cap, Duhul Lui Dumnezeu m-a cercetat ca să mă trezesc, căci poate niciodată prin întelepciunea mea de om limitat nu m-aş fi trezit... Slavă Lui că mi-a arătat adevăratul scop pentru care exist!! M-am decis a nu-mi mai lega inima de nimic de pe acest pământ mizerabil şi îmbâcsit cu toate gunoaiele, ci lucrând pentru Împărăţia Lui, spre a chema oameni la mântuire, eu să devin fericit cu adevărat, apoi toate celelalte lucruri El mi le va dărui la momentul potrivit, fiindcă indiferent cât omul se străduieşte să muncească, binecuvântarea vine numai din Mâna lui Dumnezeu.

Am decis şi am păşit inainte prin credinţă, să fiu un om original, ci nu doar o formă de creştin!