Efeseni 6:10-20

   Cuvântul lui Dumnezeu ne spune şi în textul de astăzi, faptul că o dată ce am părăsit tabăra lumii, prin pocăinţă, Cel rău a declanşază o luptă înverşunetă împotriva noastră. El nu oboseşte luptând cu noi individulal, dar şi împotriva întregii turme a Domnului. De ce? Pentru că, de fapt, lupta celui rău este lupta împotriva Domnului Isus. Şi pentru că noi suntem purtători de Cristos, el se luptă cu Cel pe care îl avem în inima noastră, împotriva Domnului Isus, Fiul lui Dumnezeu. Satan este hotărât să distrugă lucrarea lui Dumnezeu, de aceea „Dă târcoale ca un leu care răcneşte şi caută pe cine să înghită.” 1 Petru 5:8. Şi cum puterea Diavolului este infinit mai mare decât a noastră şi pentru că ne aflăm într-un real şi continuu pericol, Domnul Dumnezeu ne-a dăruit o armă puternică, o armă foarte eficientă cu care vom birui ori de câte ori o vom folosi în această luptă. „Căci”, spune Cuvântul Sfânt în versetul 12: „ noi n-avem de luptat împotriva cărnii şi sângelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii care sunt în locurile cereşti.”

   Într-o luptă spirituală, într-o luptă neegală, într-o luptă grea şi de multe ori istovitoare, fără o armă pe măsură cu care să te poţi apăra, dar în acelaşi timp să poţi supune pe vrăşmaş, cu siguranţă vei fi un învins de la prima bătălie. Tocmai de aceea Domnul Dumnezeu ne-a pregătit o armă formidabilă: RUGĂCIUNEA. Pentru a putea „ţine piept”, pentru a ne „putea împotrivi” şi pentru a putea „sta în picioare”, Cuvântul Domnului ne spune în versetul 18, că trebiue să uzăm de această armă şi să: „Facem în toată vremea, prin Duhul, tot felul de rugăciuni şi cereri.” Şi apoi întăreşte acest lucru spunându-ne în continuare: „Vegheaţi la aceasta, cu toată stăruinţa, şi rugăciune pentru toţi sfinţii.”

   Oamenii în general au multe feluri de a chema în ajutor ceva sau pe cineva: unii au rugăminţi, alţii au incantaţii, alţi au invocări ale duhurilor, alţii apelează la semeni pentru că nici măcar nu îndrăznesc să acţioneze singuri, ş.a. Dar nici una din aceste metode, nu cuprinde frumuseţea şi bogăţia de har pe care o cuprinde rugăciunea lăsată de Domnul Dumnezeu. Nici una din aceste metode nu are în conţinut atâta putere biruitoare ca rugăciunea fierbinte a celui neprihănit. Iacov 5:16b. „Mare putere are rugăciunea fierbinte a celui neprihănit.”

   Pentru că în rugăciune sunt cuprinse: Măreţia şi sfinţenia Domnului, mila şi harul Său, dragostea şi bunătatea Sa, dar şi purtarea Sa de grijă faţă de cel ce-L caută cu toată inima. Domnul Isus îi învaţă pe ucenici să se roage, spunându-le: Când vă rugaţi, mai întâi să vă adresaţi Dumnezeului Celui viu şi să-L numiţi Tată, pentru că Duhul pus în voi vă dreptul acesta, să strigaţi: AVA, adică Tată. Romani 8:15. Apoi să-L recunoaşteţi pe El singurul Dumnezeu adevărat, Creatorul tuturor lucrurilor văzute şi nevăzute. Să-L lăudaţi pentru ceea ce este El şi apoi să cereţi ajutor, sprijin în slăbiciuni, hrană pentru trup dar şi pentru suflet, biruinţă împotriva Diavolului. Şi toate acestea cu mulţumiri. Prin rugăciune suntem apăraţi de atacurile Diavolului prin faptul că atunci când uzăm de acestă armă, ne îmbrăcăm şi cu armătura lui Dumnezeu: Cu sfinţenie, neprihănire, cerând ca Sângele Sfânt al Domnului Isus să ne spele de orice păcat pe care-l mărturisim. Cu adevărul, adică Cuvântul Sfânt, cu râvna Evangheliei păcii, cu încrederea că suntem ascultaţi şi ajutaţi în vreme de nevoie. Aceasta înseamnă să ne împotrivim tari în credinţă Diavolului care va fugi de la noi. 1Petru 5:9.

   Atunci când te rogi, de fapt, te aşezi în braţele puternice şi ocrotitoare ale Tatălui tău care este în ceruri. Când ucenicul Petru a fost încercat, atacat de Satan Domnul Isus a venit în apărarea sa în rugăciune şi-i spune: „Dar Eu M-am rugat pentru tine, ca să nu ţi se piardă credinţa.” Alteori, când nici nu mai avem cuvinte să ne rugăm, spune Cuvântul Domnului că Duhul Sfânt mijloceşte pentru noi cu suspine negrăite. De ce? Pentru că Tatăl din cer veghează.

   Biblia ne spune şi noi vedem faptul că suntem într-un război spiritual mare şi biruinţa noastă este pe genunchi folosind fără şovăire arma secretă: RUGĂCIUNEA. Cineva spunea că: Satan râde de truda noastră şi îşi bate joc de înţelepciunea noastră, dar tremură atunci când ne rugăm. Şi nu este de mirare pentru că prin rugăciune este declanşată împotriva lui puterea nemărginită a lui Dumnezeu. Iar Satan nu are nici o putere. Prin rugăciune propăşeşte împărăţia lui Dumnezeu şi prin rugăciune este distrusă împărăţia Celui Rău. Amin.