De foarte multe ori m-am întrebat de ce Dumnezeu nu intervine atunci când lucrurile iau o întorsătură anormală în rândul oamenilor, când totul devine un haos, dezordine, când războiul bate la uşă…?
Stiţi ceea ce cred acum? Că de foarte multe ori El ar vrea să ne adreseze aceiaşi întrebare, numai că noi nu ascultăm… Şi El ne poate întreba de ce nu ne schimbăm viziunea despre viaţă?, de ce nu încetăm să ne urâm între noi?, de ce distrugem în jur ce este mai frumos?, de ce atunci când am greşit nu învăţăm din consecinţele greşelii?, de ce atunci când avem posibilitatea să alegem dintre bine şi râu, alegem răul?, de ce suntem invidioşi?, de ce prefăcuţi în credinţă şi nu siceri?, de ce mândri şi nu smeriţi?, de ce viciile şi nu virtutea?... de ce suntem lacomi?, de ce nu mai preţuim frumosul?, de ce alegem prostia?, de ce bârfa?, de ce ne batem joc de trupurile noastre?, de ce nu preţuim prietenia?, de ce nu alegem cinstea?, de ce minciuna şi nu adevărul?.... de ce?, de ce?, de ce?
Multe întrebări ne pot fi adresate, însă la câte din ele am putea suporta să dăm răspunsul sau măcar să le auzim? E foarte simplu şi poate la fel de uşor să căutăm vinovăţia în alţii, inclusiv în Dumnezeu, însă mai uşor este să trecem de noi, fără a ne întreba “de ce?”... E prea incomod pentru noi? Să fie din teamă că putem descoperi ceva la noi care să ne deranjeze? http://faptesicredinta.blogspot.com/2011/03/intrebarea-de-ce.html