http://faptesicredinta.blogspot.com/2011/05/prezenta-care-deranjeaza.html

„Pune Doamne strajă gurii mele şi uşă de îngrădire împrejurul buzelor mele !” (Psalmii 140, 3) Vă spun câteva cuvinte: dacă omului i s-ar da ocazia să clevetească cu privire la orice, cu niciun chip nu s-ar da în lături. Poate cu anumite excepţii în ceea ce priveşte calitatea omului, ar putea fi neexistentă clevetirea. Fie că ne aflăm în Biserică, fie la poartă, fie la crâşmă, în şcoli sau în Parlament, clevetirea face parte din vorbirea omului. Şi asta pentru că omului îi stă în fire să clevetească cu privire la altul, dar nu cu privire la sine. Şi făcând aceasta, omului nu îi este ruşine de ceea ce face; ori pentru că nu sesizează că cleveteşte, ori pentru că el consideră clevetirea firească, normală, fără un iz de rău în ea. Dacă pe acelaşi om însă îl pui să vorbească despre lucruri care înalţă spiritul, te poate surprinde cu faptul că poate intra în hora dialogului, discutând cu tine ştiinţă, filosofie, istorie, politică, religie, economie, sport etc. Poţi discuta cu omul cu care dialoghezi despre persoana lui Confucius, a lui Buddha, despre învăţătura lui Mahomed sau a altor învăţaţi… dar dacă ar fi să porţi o discuţie serioasă despre Iisus şi învăţătura Sa, despre felul în care noi ne numim creştini şi cum ne raportăm în faptă la creştinism? Ce crezi ca s-ar întâmpla cu omul din faţa ta? Sunt mai multe posibilităţi: fie să se simtă stânjenit, ruşinat că se discută pe această temă în acest secol al tehnologie, fie poate evita subiectul şi poate părăsi împrejurarea în care vă aflaţi. Rare cazurile când poti găsi oameni care să fugă de clevetire, în avantajul unei discutii care să înalţe fiinţa.Omul cu pricina poate vorbi deschis despre orice alt subiect, însă când vine vorba de Iisus, Acesta deranjează. De ce? Pentru că Iisus deranjează ceea ce nu îi este folositor omului! Tot ce Ĩi este opus lui Iisus, este deranjat de prezenţa Lui.