Azi, primii care atacă învăţătura creştină şi doboară creştinismul nu sunt ateii, musulmanii, hindusii, evreii etc., ci sunt creştinii. Ĩn afara cazurilor când datorită iubirii faţă de Hristos, creştinii împlinesc asemeni Lui învăţăturile care duc la sfinţire şi chiar îşi sacrifică viaţa pentru credinţă, majoritatea lumii creştine, care poartă numele religiei lor, hulesc prin faptele lor învăţătura moştenită de la El. Ĩn acest sens, nici cel ce a scris aceste cuvinte, nici cei ce sunt altundeva nu pot mărturisi cu tărie că sunt absolut nevinovaţi de practica amorţirii creştinismului. Totuşi, aşa cum în alegerea omului stă coborârea unei religii, tot aşa poate sta şi revigorarea ei prin faptele bune care trebuie mărturisite, nu ascunse, care trebuie împlinite, nu doar gândite, care trebuie înrădăcinate, nu doar semănate. Nu alţii trebuie să-şi ceară iertare creştinismului pentru atacurile la adresa lui, ci chiar cei care zic că îi slujesc. Doar aşa vom conştientiza şi regreta greşeala faţă de cei ce ne sunt în jur: faptul că nu împlinim învăţătura Lui… şi de aici, multele fapte greşite care le-am făcut în numele Lui şi în numele credinţei (…) http://faptesicredinta.blogspot.com/2011/04/un-gand-cu-privire-la-vina-noastra.html