De ce crestinul trebuie sa se numeasca altfel si nu asa cum s-a numit la inceputurile crestinismului? Crestini ortodocsi, catolici, luterani, calvini, baptisti, adventisti… fiecare “alergand” sa fie primii dintre toti si cu dorinta de a fi recunoscuti ca cei mai importanti dintre toti. Oare nu este o greseala si o nebunie care provaduieste nu voia lui Dumnezeu, ci voia omului? Oare aceasta nebunie oarba, nu duce catre pierderea identitatii principiilor crestine in lumea aceasta secularizata? O, cred cu adevarat ca da! Asa cum si ADN-ul isi pierde identitatea in timp daca este supus deteriorarii, tot asa si crestinismul isi pierde din putere daca este supus voii omului si nu voii lui Dumnezeu.
Ne facem vinovati de faramitarea crestinismului, caci luptam intre noi si lupta aceasta naste in sine ura, despartire si nu dragoste si apropiere frateasca. Asa cum ne numim ortodocsi sau catolici, la fel de bine putem avea alt nume, nu conteaza care. Insa a tine cu tarie doar de un singur nume, inseamna vina, caci crestinul nu este salvat datorita numelui, ci datorita atitudinii sale fata de Dumnezeu si cuvantul sau, nu datorita faptului ca adera la o anumita grupare religioasa, ci pentru ca crede in El si implineste voia Sa.
A tine cu tarie la adevarul nostru si a crede ca numele unei grupari si principiile gruparii ne salveaza e gresit. Ne facem vinovati de faptul ca neglijam posibilitatea ca putem gresi in opinii, in viziuni si in intelegere. Ne facem vinovati ca aderam doar la cauza unei grupari religioase si nu in totalitate la cauza lui Dumnezeu.
Eu unul pot alege sa ma numesc intr-un fel in care oamenii au convenit, insa vreau sa aleg - chiar daca poate parea o nebunie – un singur nume: a fi crestin, pur si simplu crestin. Poate fi nebunia mea, insa e nebunia mea constienta, libera, pe care mi-o asum in totalitate. 

http://faptesicredinta.blogspot.com/2010/10/numele-nostru-chipul-lui-dumnezeu.html