Cunoastem foarte multe vorbe populare, unele cu o muzica placuta ce incanta simturile, slujind in acelasi timp virtutii si frumosului, altele dezonorand calitatea demnitatii umane si a "superioritatii " ei...
Injuraturile, blestemele, trimiterea la "incornatul" etc., si dorinta de a ne muri aproapele fac parte din patrimoniul spiritual al romanului si nu numai... limba lui Eminescu, dintre toate limbile lumii e cea mai bogata in vulgaritati, permitand cu o flexibilitate uimitoare imbogatirea permanenta cu noi "bogatii" verbale!
Printre vorbele mult placute unor oameni le aflam si pe urmatoarele: sa moara mama... sa moara copilul meu... sa moara fratele meu... etc.
De o parte si de alta, atat femeile cat si barbatii, indiferent de educatie sau statut (exceptie nu fac nici cei mici), in anumite imprejurari folosesc aceste minunatii verbale. De ce? Vor sa intareasca prin aceste expresii juramant puterea cuvantului lor, adevarul lor in fata sinelului, semenilor. Fiind sau nu convinsi de ce spun, fiind constienti sau nu de intelesul acestor vorbe, doar prin simplul fapt ca le exteriorizeaza in afara lor cad capcana unei extreme verbale, care nu dezvolta nimic bun, frumos, etic si moral. Vor doar sa convinga si cand nu mai au cu ce convinge, cu atat mai mult cu ceva frumos, in ultima instanta vor sa convinga intr-un fel greu de inteles cu "sa moara...", astfel crezand ca sunt auziti, intelesi si acceptati intr-un anumit context de catre auditoriu. Insa doar de atat se pot folosi pentru a convinge cei ce aleg astfel de formule? Nu pot sti. Cert este ca nu aleg calea cea mai folositoare, cea mai buna pentru auditoriu dar si pentru sine! Oricare ar fi perceptele morale, religioase pe care le urmeaza, cel putin teoretic, sunt sigur ca nu le pune in practica daca se face frate si sora cu vorbele populare amintite mai sus, si cu atat mai mult nu face cinste frumosului, binelui si nu in ultimul rand lui Dumnezeu daca crede in El.
Nu judec, caci nu sunt in masura sa fiu judecator al nimanui. Insa ca un om care nu de putine ori s-a folosit de cuvinte mai putin ortodoxe, pot spune ca cele neortodoxe fac foarte mult rau spiritului dar si sensibilitatii aproapelui. Cuvantul trebuie sa slujeasca pentru ceea ce este frumos si bine si nu contrar acestora, pentru ceea ce poate construi si nu pentru ceea ce poate darama. Caci asa cum zice si Cuvantul sfant, printre alte feluri de masuri cu care vom fi judecati, vom fi judecati si in in functie de ce cuvantam: "Caci din cuvintele tale vei fi drept, si din cuvintele tale vei fi osandit." Matei 12,37. Iar in varianta pe care credinciosii protestanti o folosesc "vei fi drept" se traduce in "vei fi scos fara vina". Iata ca dreptatea si lipsa vinei poate veni si din cuvantul bun, folositor si frumos. Dar si reversul poate fi prezent in viata noastra daca ceea ce putem face bun nu facem. Iata cat pot cantari cuvintele si vorbele populare in viata fiecaruia dintre noi. Noi alegem cat vor cantari ele si cat vom "cantari noi" in raport cu valoarea lor si cu efectele lor in viata de zi cu zi pe care o impartasim mai mult sau mai putin cu semenul nostru.