Aţa roşie
Autor:
Ioan Vasilescu
|
Album:
fara album
|
Tematica:
Meditatii
Resursa adaugata de ioanvasilescu in 27/06/2011
Resursa adaugata de ioanvasilescu in 27/06/2011
Nu de puţine ori când am ieşit cu fiul cel mic la plimbare, am fost sfătuit şi "mustrat cu blândeţe" de doamnele din vecinătăţile apropiate cu privire la faptul că nu i-am pus pruncului la mânuţă un fir de aţă roşie, aţă care ar avea rolul să păzească copilul de deochi, de rele şi alte asemănătoare cu acestea...
Obiceiul acesta îl ştim probabil de foarte mult timp, este înrădăcinat, şi greu de scos din mintea oamenilor, însă ceea ce mă miră constă în faptul că oamenii care îl practică, îl şi recomandă cu atâta tărie, neştiind probabil că de fapt recomandă o superstiţie naivă. Răspunsul meu dat sfătuitorilor mei la aceste "sfaturi binevoitoare" este următorul: Este aţa oare mai puternică decât Dumnezeu, fie ea şi roşie? A, şi o altă întrebare: De ce nu verde? Răspunsul care mi-l dau este un NU hotărât, dar că ar fi bine totuşi să pun aţa, aşa pentru că "e bine"! Iar legat de culoare, nu ştiu ce să-mi răspundă, îmi zic că aşa este moştenit din popor. Şi insist: Şi dacă aveţi credinţă în Dumnezeu, atunci pentru ce alegeţi aţa în locul puterii Lui? Se lasă liniştea... Puterea e la Dumnezeu! În afara Lui, ce poate face o aţă, fie ea şi roşie sau verde ori albă?
Statistici
- Vizualizări: 1450
- Export PDF: 5
- Gramatical corect
- Cu diacritice
- Conținut incomplet
Opțiuni
Neemia 9:17 n-au vrut să asculte şi au dat uitării minunile pe care le făcuseşi pentru ei. Şi-au înţepenit grumazul şi, în răzvrătirea lor, şi-au pus o căpetenie ca să se întoarcă în robia lor. Dar Tu, Tu eşti un Dumnezeu gata să ierţi, îndurător şi milostiv, încet la mânie şi bogat în bunătate. Şi nu i-ai părăsit