"Deoarece exista o lege asa cum este gravitatia, Universul poate si se va crea singur din nimic. Creatia spontana (Big Bang-ul) este motivul pentru care exista ceva in locul a nimic, motivul pentru care Universul si noi existam. Nu este necesara invocarea lui Dumnezeu, Care, pe baza unui plan bine stabilit, a pus Universul in miscare", declara Stephen Hawking in lucrarea lui, The Grand Design.

Plecand de la logica lui Hawking, voi indrazni sa spun ca omul de stiinta se inseala, neluand in seama anumite aspecte ale acestei probleme. In primul rand sa pornesc de la creatia spontana sau ceea ce stim ca se mai numeste si Big Bang, marea explozie. Sa presupunem ca inainte de acest fenomen care s-a intamplat candva nu a fost nimic. Ceea ce putem intelege prin nimic s-ar putea traduce prin lipsa totala a formei, a materiei, a inteligentei, a tot ce se poate misca sau fiinta, lipsa chiar si a legilor fizicii, a luminii etc. Intrebarea fireasca ce se naste de aici este urmatoarea: daca totusi inainte de Big Bang nu exista nimic, atunci cum explozia care o numim Big Bang a luat fiinta? A aparut spontan din nimic? Caci, tot oamenii de stiinta care cred in teoria nasterii universului prin Big Bang spun ca odata cu marea explozie au aparut si elementele chimice, si legile fizice si materia. In al doilea rand, nu cred in aceasta creare spontana doar pe baza unui haos coordonator al legilor fizicii care sa puna in miscare legile fizice si elementele chimice care sa formeze materia si tot ce ne inconjoara. Inaintea nimicului trebuie sa fie Cineva care sa dea o plinatate pana la punctul zero si de la punctul zero sa aduca creatia la punctul unu; inainte de nimic trebuie sa fie un coordonator si nu haosul (dezordinea), care sa gandeasca, sa planifice si sa puna in practica proiectul gandit pentru a da nastere unui produs finit. Asa cum pentru a aduce la viata o masina este nevoie de un inventator care sa schiteze forma masinii, sa gandeasca ce piese ii trebuie pentru a o face si cum sa o puna in miscare, tot asa si cu Universul. Asa cum televizorul nu a aparut din nimic si nici in urma haosului, tot asa si Universul nu a aparut din nimic. Haosul inseamna dezordine, insa Arhitectul universului a ghidat lucrarea Sa dupa principii ordonate, in masuri si cifre exacte (vezi Pi si Fi), care nu pot fi cuprinse in intregimea lor nici macar de cei mai avansati oameni de stiinta. In al treilea rand unii oameni de stiinta provoaca religia cu intrebarea: Cum a facut Dumnezeu lumea din nimic? Eu unul cred ca daca in spatele nimicului sta o Fiinta care este in plinatatea ei Tot, atunci din acest Tot pot lua fiinta si miscare elementele chimice, atomii, legile fizice, materia etc. Ca sa stau sa definesc acum Totul, m-ar face sa ma indepartez de la subiect si poate tot nu as reusi sa cuprind in cuvinte esenta a ceea ce gandesc. Tocmai de aceea ma voi rezuma la a repeta ca nu cred in teoria nasterii universului din nimic si din haos, ci cred in planul unei Fiinte inteligente, pe care noi o numim Creator si Dumnezeu, care a pus totul in ordine si a coordonat lucrarea de fiintare a Universului si a ceea ce ne inconjoara. De asemenea cred ca dupa ce a creat lumea, a facut in asa fel incat legile fizice sa coordoneze elementele si sa se miste in baza unui "program" care sa ii permita creatiei sa se guverneze singura si la randul ei sa dea nastere unor alte forme (cum ar fi alte planete). Big Bang-ul nu a putut aparea din nimic si nici la intamplare, ci asa cum efectul trebuie sa aiba o cauza, tot asa si aparitia Universul trebuie sa aiba o cauza din care sa se fi nascut - Dumnezeu, asta daca ar fi sa cred in nasterea universului prin Big Bang, insa nu sunt adeptul acestei teorii.

Ceea ce cred despre aceasta pozitie a lui Hawking si nu numai a lui, tine de faptul ca, conflictul dintre religie si stiinta continua si fiecare se lupta pentru intaietate. Totusi, Biblia nu este impotriva stiintei, si daca totusi oamenii religiosi au fost in trecut impotriva stiintei, aceasta se datoreaza nu religiei si lui Dumnezeu ci ignorantei omului. Asa cum si oamenii de stiinta au gresit in nenumarate momente ale istoriei, tot asa au facut si reprezentantii religiei.

Sa nu mai greseasca crezand ca ei cuprind aproape totul, caci ceea ce este revelatie pentru religie, este cunoastere pentru cei ce o reprezinta. Stiinta nu poate dovedi existenta lui Dumnezeu prin metodele ei, pentru ca obiectul ei de studiu e masurabil si palpabil, la fel cum nici nu poate dovedi neexistenta lui Dumnezeu. Si cu toate acestea sunt si oameni de stiinta care au crezut in Dumnezeu si in lucrarea si implicarea Lui in nasterea universului. 

http://faptesicredinta.blogspot.com/2010/09/stephen-hawking-considerat-fi-cel-mai.html