DIALOGuri în oglindă

                                           Creatură- Creator

- Vrei să loveşti o frunză suflată de vânt? Vrei să urmăreşti un pai uscat? (Iov 13:25)

Piciorul meu s-a ţinut de paşii Lui; am ţinut calea Lui şi nu m-am abătut de la ea. (Iov 23:11)

- Cum ar putea omul să fie fără vină înaintea lui Dumnezeu? Cum ar putea cel născut din femeie să fie curat? (Iov 25:4)

- Cât de bine ştii tu să vii în ajutorul slăbiciunii! Cum dai tu ajutor braţului fără putere! (Iov 26:2)

- Cu cel curat Te arăţi curat, şi cu cel stricat Te porţi după stricăciunea lui. (Ps 18:26)   Dacă eşti fără prihană, are Cel Atotputernic vreun folos? Şi dacă trăieşti fără vină, ce va câştiga El? Pentru evlavia ta te pedepseşte El oare şi intră la judecată cu tine? (Iov 22:3,4)

- Dar El ştie ce cale am urmat; şi, dacă m-ar încerca, aş ieşi curat ca aurul. N-am părăsit poruncile buzelor Lui; mi-am plecat voia la cuvintele gurii Lui. (Iov 23:10, 12)

- Împrieteneşte-te dar cu Dumnezeu şi vei avea pace; te vei bucura astfel iarăşi de fericire.

- Dar eu sunt vierme, nu om, am ajuns de ocara oamenilor şi dispreţuit de popor. (Ps 22:6)

- Nu-i mare răutatea ta? Şi fărădelegile tale fără număr? (Iov 22:5)

- Către cine se îndreaptă cuvintele tale? Şi al cui duh vorbeşte prin tine? (Iov 26:4)

- Iată, în ochii Lui nici luna nu este strălucitoare, şi stelele nu sunt curate înaintea Lui; cu cât mai puţin omul, care nu este decât un vierme, fiul omului, care nu este decât un viermişor! (Iov 25:5,6)

- O mulţime de tauri sunt imprejurul meu, nişte tauri din basan mă înconjoară. Îşi deschid gura impotriva mea, ca un leu care sfâşie şi răcneşte. (Ps 22:12)

 - Luai fără pricină zăloguri de la fraţii tăi, lăsai fără haine pe cei goi. Pentru aceea eşti înconjurat de curse şi te-a apucat groaza dintr-odată. (Iov 22:6,10)

- Dacă am umblat cu minciuna, de mi-a alergat piciorul după înşelăciune: să mă cântărească Dumnezeu în cumpăna celor fără prihană şi-mi va vedea neprihănirea! (Iov 31:5) Pentru ce nu păzeşte Cel Atotputernic vremurile de judecată şi de ce nu văd cei ce-L cunosc zilele Lui de pedeapsă? (Iov 24:1)

- Vrei dar să te cerţi cu El, pentru că nu dă socoteală fiecăruia de faptele Lui? Dumnezeu vorbeşte însă, când într-un fel, când într-altul, dar omul nu ia seama. (Iov 33.13,14)

- Dumnezeule! Dumnezeule! Pentru ce m-ai părăsit şi pentru ce Te depărtezi fără să-mi ajuţi şi fără să-mi asculţi plângerile mele? (Ps 22:1)

-  Cine este cel ce Îmi întunecă planurile prin cuvântări fără pricepere? Încinge-ţi mijlocul ca un viteaz, ca Eu să te întreb, şi tu să Mă înveţi. Unde erai tu când am întemeiat pământul? Spune, dacă ai pricepere. (Iov 38:2,3,4)

- Tu ai întemeiat în vechime pământul şi cerurile sunt lucrarea mâinilor Tale. (Ps 102:25)

- Unde este drumul care duce la locaşul luminii? Şi întunericul unde îşi are locuinţa?

- Dumnezeu a zis: ,,Să fie lumină!`` Şi a fost lumină. (Geneza 1:3)

-Ai pătruns tu până la izvoarele mării? Sau te-ai plimbat tu prin fundurile adâncului? Are ploaia tată? Cine dă naştere picăturilor de rouă? (Iov 28:16,28)

- El potoleşte urletul mărilor, urletul valurilor şi zarva popoarelor. Tu cercetezi pământul şi-I dai belşug, îl umpli de bogăţi şi de râuri dumnezeieşti, pline de apă…îi uzi brazdele..îl moi cu ploaia şi-I binecuvântezi răsadul. (Ps 65:6,9,10)

- Îţi înalţi tu glasul până la nori, ca să chemi să te acopere râuri de ape? Poţi tu să arunci fulgerele ca să plece? Îţi zic ele: „Iată-ne”? (Iov 38:34,35)

- Glasul Domnului răsună pe ape, Dumnezeul slavei face să bubuie tunetul: Domnul este pe ape mari. Glasul Domnului este puternic, glasul Domnului este măreţ. (Ps 29:3,4)

- Cui sunt dator, ca să-i plătesc? Sub cer totul este al Meu. (Iov 41:11)

- Al Domnului este pământul cu tot ce este pe el, lumea şi cei ce o locuiesc! (Ps 24:1)

- Eşti încredinţat acum tu, care vorbeşti împotriva Celui Atotputernic? Tu care mustri pe Dumnezeu, mai ai vreun răspuns de dat? (Iov 40:1)

- Iată, eu sunt prea mic; ce să-Ţi răspund? Îmi pun mâna la gură. (Iov 40:4) Ştiu de acum că Domnul scapă pe unsul Său şi-I va răspunde din ceruri, din Locaşul Lui cel Sfânt, prin ajutorul atotputernic al dreptei Lui. (Ps 20:6)

- Vrei să nimiceşti până şi dreptatea Mea? Şi să Mă osândeşti, ca să-ţi scoţi dreptatea? (Iov 40:8)

- Urechea mea auzise vorbindu-se de Tine; dar acum ochiul meu Te-a văzut. De aceea mi-e scârbă de mine şi mă pocăiesc în ţărână şi cenuşă. (Iov 42:5,6) Când îmi mergea bine, ziceam: ,,Nu mă voi clătina niciodată!” Doamne prin bunăvoinţa Ta mă aşezasei pe un munte tare…dar Ţi-ai ascuns Faţa şi m-am tulburat. Doamne, eu am strigat către Tine şi m-am rugat Domnului, zicând: ,,Ce vei câştiga dacă-mi verşi sângele şi mă pogori în groapă? Poate să Te laude ţărâna? Poate ea să vestească credincioşia Ta? Ascultă Doamne, ai milă de mine! Doamne ajută-mă! (Ps 30:6-10)

- Aşa vorbeşte Domnul, care te-a făcut şi întocmit, şi care de la naşterea ta este sprijinul tău: „Nu te teme de nimic…! (Isaia 44:2)

- Vorbeşte, Domnul meu, căci m-ai întărit. (Daniel 10:19)

- Nu te teme de nimic, om preaiubit! Pace ţie! Fii tare şi cu inimă! (Daniel 10:19)

- Domnul este lumina şi mântuirea mea: de cine să mă tem? Domnul este sprijinitorul vieţii mele: de cine să-mi fie frică? (Ps 27:1)

O, cât de mare este bunătatea Ta pe care o păstrezi pentru cei ce se tem de Tine şi pe care o arăţi celor ce se încred în Tine, în faţa fiilor oamenilor! (Ps 31:19)

Unii se bizuiesc pe carele lor, alţii pe caii lor: dar noi ne bizuim pe Numele Domnului, Dumnezeului nostru. (Ps 20:7)

În pornirea mea nechibzuită, ziceam: ,,Sunt izgonit dinaintea Ta!” Dar Tu ai auzit glasul rugăciunilor mele, când am strigat spre Tine. (Ps 31:22)

Şi mi-ai prefăcut tânguirile în veselie, mi-ai dezlegat sacul de jale şi m-ai încins cu bucurie. (Ps 30:11)

O! dacă n-aş fi încredinţat că voi vedea bunătatea Domnului pe pământul celor vii!... (Ps 27:13)

Dar ştiu că Răscumpărătorul meu este viu şi că Se va ridica la urmă pe pământ. (Iov 19:25)