Într-o duminică ca în oricare alta, într-o adunare imediat după începerea programului se aud pașii unui om, era un om simplu cu o îmbrăcăminte mai sărăcăcioasă, cu o statură nu prea impunătoare și cu o faţă blândă, dar brăzdată de greutăți și necazuri. Acest om era un străin, pășea pentru prima dată în această adunare și din momentul în care a intrat se uita în toate părțile așteptând ca cineva să îl invite să ocupe un loc dar nimeni nu îl invită.

Toate privirile erau îndreptate către el, unii îl priveau cu dispreț, alții îl priveau cu milă, iar alții îl priveau cu indiferență, dar nimeni nu a vorbit nimic cu el. Omul atunci și-a luat inima în dinți și a pășit până la o bancă, undeva mai în spate și se așeză acolo .Începu serviciul de închinare, iar după două, trei cântări se ridică pastorul la amvon și spuse: ''fraților, în dimineața aceasta vreau să vă vorbesc despre pilda samariteanului milostiv, despre cum trebuie să ne iubim aproapele ca pe noi înșine și trebuie să ne ajutăm aproapele....."' și după o perioadă fratele pastor încheie predică, se mai cântară câteva cântări și după un moment scurt de rugăciune se încheie și programul bisericii din duminica aceea.

        La terminarea programului, bietul om rămase mai la urmă așteptând ca să îl bage cineva și pe el în seamă, dar frații și surorile începură să iasă câte unul iar în momentul când treceau pe lângă acest om unii îi zâmbeau, alții treceau indiferenți, trecură pe lângă el și tinerii bisericii care mai devreme puțin îl lăudaseră pe Domnul cu cântările lor și unii dintre ei începură să radă atunci când îl văzură pe bietul om. Au trecut pe lângă el și conducătorii bisericii și cu o privire de sus îl măsurară în trecere și omul auzii în urma lor -Cine o mai fi mă și asta și cum s-a găsit să vină chiar la noi în biserică ? Omul plecă capul rușinat și plin de amărăciune, el venise în acea adunare să caute un răspuns la problemele lui, să caute o vorbă bună și un îndemn, dar a fost tratat cu răceală și dispreț.

        După câteva minute omul se sculă dezamăgit și o porni spre ușă, moment în care îl prinse din urmă chiar pastorul: -Ce faci măi creștine? - Bine fac domn.... -Hai că mă grăbesc,trebuie să închid biserica", îi reteză pastorul vorba, și repede îl conduse pe om afară. Bietul om plecă agale spre casă și mai trist și descurajat decât venise. A stat așa pe gânduri aproape toată ziua și în final după ce se lasă seara omul merse la culcare și după lungi frământări reuși să adoarmă. Dar în vis i se arată omului chiar Domnul Isus: -Pace ție, de ce ești trist tu, sărmane suflet? -Păi, Doamne, am fost astăzi la Tine la biserică ca să caut o vorbă bună și o alinare pentru sufletul meu și creștinii tăi de acolo nici nu m-au băgat în seamă! -La care biserică ai fost, o, biet suflet ? - La cea de pe strada  x, Doamne. -Păi să știi măi omule că aceea nu mai este demult biserica mea, este biserica lor... ! Și omul se trezi din vis și înțelese totul, îngenunche și în rugăciune primi pacea direct de la Domnul Isus.

 

 

 

De ce este dispreț și nepăsare în bisericile noastre fata de un frate sau o sora care au venit de curând sau fată de unii care fac parte din biserică deja?De ce judecăm pe unii și pe alții crezând că nu sunt cu adevărat credincioși ?Cine poate cunoaște inima unui om decât Dumnezeu?Să avem grijă cum ne purtăm fată de alții că s-ar putea să mergem la biserica noastră în loc să mergem la biserica DOMNULUI . AMIN și Dumnezeu să ne cerceteze pe fiecare în parte !!!...

AMIN !