Nu pot sa simt putina liniste?

   Nu-mi ajung problemele mele?

   De ce trebuie sa-i ascult si sa-i sprijin pe cei care vin la mine?

   Oare trebuie sa rezolv toate problemele lumii?

   Nu-mi ajung ale mele?

   De cate ori nu simtim asa, de cate ori nu ne punem astfel de intrebari?...

   Sunt momente cand ne refugiem in cochilia egoismului nostru si nu dorim decat sa ne odihnim acolo linistiti.

   Nu conteaza ce se petrece in lume, noi ne aflam pe insula noastra si nu dorim decat pace, tihna, liniste, nu ne intereseaza binele celor din jur, ne ajunge binele nostru.

   Uitam, totusi, ca aceasta liniste este aparenta si nu va dura daca nu este impartasita.

   Egoismul ne face adesea sa dorim sa impartim doar suferinta, nu-i asa?

   Sa invatam sa uitam de noi, sa fim binevoitori si vom afla linistea si pacea launtrica in fiecare zi a vietii noastre.

   Avem cu adevarat doar ceea ce impartim!