Este prin harul lui Dumnezeu că oamenii fără evlavie sunt feriți de moartea imediată. Toporul ascuțit al justiției curând ar doborî pomul neroditor dacă vocea mijlocitoare a lui Isus nu ar striga, „Iartă-l încă puțin”. Mulți păcătoși, când s-au întors la Dumnezeu, au recunoscut cu mulțumire că a fost mila Domnului cea care i-a păstrat să nu fie mistuiți. John Bunyan a avut trei izbăviri remarcabile înainte de convertirea lui, și le menționează în Grace abounding (Har înmulțit) ca exemple ilustrate a milei îndelung răbdătoare. Uneori asemenea eliberări devin mijloace prin care inima este mișcată de emoții gingașe de dragoste înspre Dumnezeu, și mâhnire pentru că El a fost ofensat. Și nu ar trebui să fie așa? Să nu luăm noi în considerare că îndelunga răbdare a lui Dumnezeu este mântuire? (2 Petru 3:15).

    Un ofițer, în timpul bătăliei, a fost lovit de un glonț lângă buzunarul vestei lui, dar a rămas fără rană, pentru că o bucată de argint oprise proiectilul ucigător. Moneda era marcată de cuvintele Dei Gratia (prin harul lui Dumnezeu). Această situație providențială i-a impresionat profund mintea, și l-a condus să citească o broșură pe care o soră evlavioasă i-a dat-o atunci când a plecat de acasă. Dumnezeu a binecuvântat citirea broșurii; și a devenit, prin bogata Față a lui Dumnezeu, un credincios în Domnul Isus Hristos.

    Cititorule, ești tu nemântuit? Ai experimentat tu vreo întâmplare remarcabilă de izbăvire? Adoră și admiră atunci harul fără plată a lui Dumnezei, și roagă-te să te conducă la pocăință! Cercetezi tu cărarea vieții? Amintește-ți de cuvintele Dei Gratia, și să nu uiți niciodată că prin har suntem mântuiți. Harul întotdeauna presupune lipsa de valoare a obiectului lui. Sfera harului se termină acolo unde începe meritul: ce cuvânt încurajator este acesta pentru aceia dintre voi care nu aveți nicio valoare, niciun merit, nicio bunătate oricare ar fi! Crimele sunt iertate, și nebuniile sunt vindecate de Mântuitorul nostru doar prin favoarea lui fără plată. Cuvântul har, grație, are același înțeles ca termenul nostru comun gratis; rugăciunea lui Wickliffe a fost, „Doamne, mântuiește-mă gratis”. Nicio faptă nu poate cumpăra sau obține mântuirea, ci Tatăl ceresc a dăruit gratis, și nu a oprit deloc.

    Harul vine la noi prin credința în Isus. Oricine crede în El nu este osândit. O, păcătosule, fie ca Dumnezeu să îți dea har să te uiți la Isus și să trăiești. Uită-te acum; căci astăzi este timpul potrivit!

    Doi doctori învățați discută înfuriați despre natura mâncării, și își lasă masa negustată, în timp ce un simplu țăran mănâncă cu toată pasiunea ceea ce îi este pus în față. Lumea religioasă este plină de sofiști, de critici, și de sceptici, care, asemenea doctorilor, se luptă cu creștinismul fără nici un profit pentru ei ori pentru alții; sunt mult mai fericiți aceia care îl imită pe fermier și care se hrănesc din Cuvântul lui Dumnezeu, care este adevărata mâncare pentru suflet. Rugăciunea lui Luther era: „De întrebări subtile, să ne izbăvească Domnul”. A întreba cu onestitate și candoare nu este motiv de condamnare, atunci când scopul este „a cerceta toate lucrurile, și a păstra ce este bun”; dar a trata revelația de parcă ar fi o minge de fotbal care trebuie pasată de la om la om este lipsă de reverență, dacă nu ceva mai rău. Caută credința adevărată, prin toate mijloacele care poți, dar nu îți petrece toată viața căutând-o, în afară numai dacă ești ca lucrătorul care își petrece toată ziua căutându-și sculele. Ascultă adevăratul Cuvânt al lui Dumnezeu; odihnește-te în el, și petrece-ți ziua nu înălțând întrebări grele, ci bucurându-te în adevărul prețios.

    Este, fără îndoială, foarte important a stabili punctul Mântuirii Generale sau Particulare; dar pentru oamenii neconvertiți, problema de cea mai mare importanță este de a se uita la Mântuitorul de pe cruce cu ochiul credinței. Alegerea este o doctrină despre care se discută mult, dar acela care și-a întărit alegerea, o găsește dulce. Perseverența Finală a fost un punct dezbătut din toate timpurile; dar acela care prin har continuă să se odihnească în Isus până la sfârșit, cunoaște adevărata ei plăcere. Cititorule, ceartă-te, dacă așa dorești, dar adu-ți aminte că a te desfăta în Domnul Isus dă infinit mai multă bucurie adevărată decât ți-ar putea oferi disputa. Dacă ești nemântuit, singura ta treabă este marea poruncă, „Crede!”, și chiar dacă ai trecut de la moarte la viață, este mai bine a te uni cu Isus decât a discuta întrebări îndoielnice. Atunci când mama lui Melanchton l-a întrebat ce trebuie să creadă în mijlocul atâtor dispute, el, știind că ea se încredea în Isus într-o manieră simplă, i-a răspuns, „Continuă, mamă, să crezi și să te rogi așa cum ai făcut, și nu te tulbura de controversă”. Așa spunem și noi tuturor sufletelor apăsate, „Odihniți-vă în Domnul, și așteptați-L răbdători”.

„By Grace Ye Are Saved”, articol apărut în revista lunara The Sword and the Trowel, luna februarie, anul 1865.

Pentru mai multe resurse de C.H. Spurgeon, și alți autori, vizitați blogul nostru UnMesajPentruRomânia