Atunci cand nu ne simtim in largul nostru, facand un bine, sa nu il facem, caci il vor face altii.

   Nu suntem singurii oameni buni, nu suntem singurii salvatori, nu suntem de neinlocuit.

   A face un bine din interes e mai rau decat a nu-l face.

   Cand renuntam sa il mai facem, incetam sa ne mai facem remarcati si astfel avem ocazia sa ne cercetam si sa ne evaluam.

   Insa, cand facem un bine din interes, ne amagim constiinta si ne consideram buni.

   Prin urmare, este mai bine sa reflectam si sa ne asumam alegerea de a nu actiona, decat sa adoptam fortat o atitudine de intelegere, bunatate, ajutor, si, in consecinta, sa ne transformam in victime si sa cerem recunostinta.

   Cand facem un bine numai pentru a capata o rasplata, numai pentru a fi remarcati si apreciati, iar acest lucru nu se intampla, suntem cuprinsi de deprimare.

   Doamne, ajuta-ne numai Tu ne poti mantui!