CAILE DURERII,  CAILE VIETII

    Sunt momente cand viata devine un haos, cand nimic nu ne aduce mangaiere si nimic nu ne insufleteste.

   Toate luminile sunt stinse, toate caile sunt inchise...

   In aceste momente sa ne amintim ca o cale presarata de suferinte se poate transforma intr-o cale a vietii, pentru ca purtam in noi samanta divina.

   Planta minunata e rodul unei seminte care a murit.

   Orice moarte este inceputul unei vieti noi.

   In fiecare zi ceva moare in noi nu pentru a disparea, ci pentru a renaste.

   Suntem fericiti cand acceptam moartea care ne permite sa renastem in fiecare zi.

   Secretul e sa profitam la maxim de aceste momente. sa nu le lasam sa treaca doar ca alte amintiri.

   Sa ne gandim la aceasta moarte, la aceste esecuri zilnice.

   Nu au produs ele o crestere pe calea credintei?

   Nu au dat ele nastere la viata?