Totdeauna se spune, să chemăm tinerii, să chemăm copiii pentru a le face cunoscut bucuriile eterne, a le face cunoscut Cuvântul, a le vorbi de veşnicie, de Mântuire.

       Da. Este adevărat; chemi tinerii, chemi copiii şi chemi şi pe cei maturi din lume, din lumea asta atât de vastă, unde găseşti mai mult decât e nevoie. Dar ce te faci când ai vrea să-i chemi  chiar şi pe cei ce te-au chemat, să-i chemi pe cei care-ţi vorbesc, cei care-ţi explică sensul biblic al fiecărui cuvânt, care-ţi impune anumite reguli, anumite conduite? Ce te faci când cel sau cea pe care ţi i-ai luat exemplu, care te-au învăţat pe tine, cel mic şi neînsemnat, ce te faci când constaţi că fratele sau sora, fac în ascuns, tot ceea ce ţi-au predicat, ca lucruri nepermise?

        Cum îi explici duhului tău şi inimii tale, că ceea ce scrie în Biblie, e valabil pentru toţi? De ce dar, mie, mi se explică într-un anume fel, iar cel sau cea care îmi explică, face cu totul altceva?

      Cum se împacă învăţăturile cu practica? Sau glumind ne întoarcem şi spunem ca înainte; ,,cu teoria stau foarte bine, dar practica mă omoară".

      Toţi cei care citesc Biblia, ştiu că ,,nimic tainuit nu rămâne ascuns pentru o veşnicie", dar până atunci, eu care sunt nou venit şi nu cunosc multe lucruri, eu ce fac?

Cum mă descurc în acest hăţiş de vorbe, de îndoieli, de incertitudini, de îndemnuri, de trăiri, ce fac cînd îmi aduc aminte( copil fiind îi auzeam pe cei mari glumind) ,,s-asculţi ce zice popa dar să nu faci ce face el".

O, săracul de mine, că sunt ca un naufragit pe o mare-nvolburată.

O, Doamne, unde să mă duc şi ce să fac?

Să mă duc la capătul pământului? Sau să-mi schimb adresa?

Dar şi la capătul pământului de mă voi duce, şi acolo sunt oameni , la fel ca şi aici . 

Dar ştiţi ceva? M-am hotărât. Voi lăsa în ,,legea minţii lor" pe-ai mei sfătuitori şi voi striga cu putere la Dumnezeul meu. ÎL voi ruga să mă ierte şi-I voi cere Lui să mă îndrume şi să-mi dea învăţături.

Să-mi dea EL ajutorul necesar, de a pune; lumină-n întuneric, ştiinţă-n neştiinţă, putere-n slăbiciune, pricepere-n necunoştinţă.

În toate cele, să-mi dea înţelepciunea de a distinge răul de bine, urâtul de frumos, minciuna de adevăr.

Să mă ajute să văd, să aud, să ştiu şi să fac tot ceea ce-I place Domnului meu, să fiu aşa cum EL doreşte, să cred şi să mă-ncred în El întotdeauna.

Doamne, nu voia mea, ci VOIA TA  să se facă întotdeauna.