© Stolear Gicu 

1.      Introducere

2.      Incursiune în religie

§  Determinarea termenului şi credinţa în sine

§  Locul şi înţelegerea primară a religiei

3.      Caracteristecile animismului

§  Atracţia animismului

§  Lumea spirituală

§  Înţelegerea păcatului

§  Preoţii

4.  Sfaturi, şi apropierea de animism

§  Sfaturi pentru cei care îl fac cunoscut pe Cristos animiştilor

§  Găsiţi puncte comune

§  Accentuaţi diferenţele

§  Arătaţi cale izbăvirii de frică

§  Arăta-ţi cine este Cristos şi cine noi suntem în El

§  încheiere

Introducere

Cale de-a ajunge la Cristos se spune în creştinism că este doar Cristos, unica poartă pe care se poate intra în cer la Tatăl. Cine omite calea aceasta care este Cristos omite cerul şi veşnicia. Dar nu tot aşa este cu multe alte religii, dacă vom merge în India ce vom putem oferi noi unui Hindus ? care se spală în râul Ganga, ei îţi vor spune că ei au curăţire de păcate,iertarea care o primesc prin această spălare. Cum ne atingem noi de acest popor care de asemenea au nevoie de Cristos ? spre exemplu animiştii nu prea au frică, ca nu cumva să calce legea Lui Dumnezeu, ori să ceară iertare pentru păcate, ori să caute vre-un râu sfânt în care să se spele, ci ei stau ca pe ace căutând nu cumva să ofenseze duhurile, ori ele să fie supărate pe oameni. Deci vă invit să parcurgem acest drum împreună, pentru a explora acest teren al animismului încercând să înţelegem această religie.

Incursiune în religie

Determinarea termenului şi credinţa în sine

            În toată lumea există , milioane de oameni pe care-i numim animişti. Animiştii se simt adesea foarte slabi şi neajutoraţi în faţa puterilor naturii încurajatoare. Ei nu înţeleg aceste puteri şi se tem de ele deoarece  cred că dezastrele cum ar fi seceta, foametea, boala, incendiile, cutremurile, furtunile este mânia duhurilor.

            Animism – o credinţă, o încredere, în anumite spirite personale, şi puteri necunoscute care au putere asupra oamenilor. Este rezultatul gândirii omului primitiv (afirmă evoluţioniştii) manifestat prin personificarea obiectelor şi a fenomenelor naturii, precum şi prin investirea acestora cu atribute umane. Animismul cuprinde in sine înţelegerea existenţei duhurilor în anumite obiecte, care continuă să trăiască după moarte. O credinţă în existenta duhurilor în toate obiectele.[1]

Termenul de animism, a fost introdus cum se ştie ca şi animismus(latină) de neamţul George Ernst Stahl aproximativ 1720, ca mai apoi termenul să fie luat de Edward Burnett Taylor în cartea sa ,,cultura primitivă” în care cuvântul animism are o conotaţie de-a lămuri învăţătura despre duhuri, care a fost exprimată printr-un studiu în 1871 (primitive culture).unii dintre cei mai importanţi gânditori  care au avut gândire animistă au fost:

§  Platon (c. 427 - c. 347 î.Hr.)

§  Aristotel(384 - 322 î.Hr.)

§  Georg Ernst Stahl (1659 - 1734)

§  Friedrich Schelling (1775 - 1854)

Este foarte important ca să nu facem confuzie dintre termenul animism, care este o formă de "religie", despre care şi discutăm în această lucrare faţă de termenul animism, care la scriere nu au nici o diferenţă dar care este o "doctrină fiziologico-medicală a lui Stahl, care explică faptele vitale prin intervenţia sufletului; vitalism".

            Locul şi în înţelegerea primară a religiei

Cea mai veche formă a animismului este credinţa în duhuri, adică putem înţelege că există şi alte forme în ea. Lumea omului preistoric era umplută de aceste duhuri. Etnografii au încercat să înţeleagă de unde a venit această înţelegere a existenţei duhurilor în obiecte, vânt, tunet etc. Deci pentru omul preistoric duhurile nu prezentau ceva de temut, ei erau atribuiţi lucrurilor normale care se întâmplau zilnic cum ar fi ploaia, vântul etc. deci duhurile nu erau puse în categoria lucrurilor supranaturale. Unicul lucruera că aceste duhuri erau invulnerabile, puteau lua chipul oricărui lucru, piatră, lemn etc. Lumea duhurilor este o lume nevăzută. Mai târziu această lume nevăzută a început a primi o conotaţie tainică, a început delimitarea duhurilor rele de cele bune.

După părerea etnografilor deferitele apariţii fiziologice persistente la om (visul, vedeniile, de asemenea vedeniile legate de moarte ca, scurgerea sângelui, ultima răsuflare etc.) au adus la ideea, că cu aceste lucruri controlează nişte fiinţe deosebite (duhuri) de care şi depindea viaţa lor.[2]Aceste duhuri pot fi de oarecare natură. Spre exemplu sângele, dezlipirea sufletului de trup în somn şi iarăși venirea lui înapoi în timp ce doarme, lămuresc în sine caracteristicile Duhului. Douăzeci treizeci de ani în urmă când îşi lua având mişcarea New Age, pivotul acestei mişcări era meditarea, prin care omul tindea spre a se uni cu Dumnezeu. Dar în zilele noastre cei care încearcă să facă concurenţă sunt spiritiştii, care au legătură cu duhuri. Prin această şi se lămureşte de ce în era noastră secularizată a venit evoluţia pe locul Lui Dumnezeu, unde oamenii cu mai mare entuziasm se aruncă în istorii despre extratereştri şi găsesc plăcerea în legătura cu duhuri. G. Van Rheenen, specialist pe religiile animiste susţinea că 40 % din populaţia lumii sunt animişti.[3] Animismul este predominant în Africa, putem găsi de asemenea în insulele Filipine. În urma mărturiilor a unor misionari, în Insulele Filipine când vin peste trib diferite necazuri tribalii se comportă foarte ciudat, îşi taie degetele de la picioare şi mâini omoară copii, se biciuiesc, îşi pricinuiesc diferite boli fizice până la sânge ori chiar pierderea organelor, doar ca duhurile să fie împăcate.

Caracteristicile animismului

Atracţia animismului

Care este atracţia acestei religii: în primul rând animismul este popular pentru că aduce în realitatea noastră ceva spiritual. De ce aşa ? pentru că ateismul şi evoluţionismul au reuşit să scoată din viaţa omului,  frica faţă de o divinitate. Animismul aduce secularismului nişte sentimente ale tainelor. În al doilea rând este atractiv prin faptul că oferă oamenilor rezolvarea problemelor cu diferitele probleme cu care se confruntă oamenii zilnic:

·         Vindecarea de diferite boli

·         Succesul în Bussines

·         Succesul găsirii unui post de lucru

·         Realizarea unor lucruri

·         Reabilitarea relaţiilor bune în familie

·         Găsirea partenerului de viaţă

·         Ghicirea cu privire la viitor

Lumea spirituală

În acord cu animismul, lumea spirituală cu care noi avem de a face, este compus duhuri personale, dintr-o lume impersonală.

Duhuri – personale: animiştii sunt convinşi în existenţa a două feluri de duhuri

1.      Care cândva au trăit în trupuri (duhurile strămoşilor)

2.      Care nu au avut niciodată vreun trup (Dumnezeii şi duhuri)[4]

Duhurile deseori sunt socotite mijlocitori între Dumnezeu şi oameni, capabile să mijlocească pentru noi. Dar ca ele să fie o binecuvântare pentru noi trebuie să le acordăm atenţia potrivită.

Diferenţa între duhurile animismului şi Dumnezeul Bibliei

Energia impersonală a duhurilor cum susţin animiştii lucrează dor prin anumite obiecte, cuvinte şi ritualuri, împuternicindu-i cu puteri supranaturale sau nu numaidecât, necesară pentru îndeplinirea dorinţelor lor.[5] Animiştii deseori acordă anumitor obiecte o putere magică:

            Spre exemplu unul din metodele confecționării fetişului constă în transcrierea unui verset din Coran, atribuit problemei care îl confruntă pe om, pe o foaie cu nişte cerneală care se amestecă cu apă, Marabutul (sfântul de la musulmani) îl bagă în apă, pentru ca apa să se dizolve. După care omul…. Bea apa, crezând că în acest mod va fi învăţata trimiterea.[6]

Înţelegerea păcatului

            Animiştii nu prea se tem că cumva cu fapta lor pot face vreun oare care păcat în faţa celui prea înalt. Ci punctul lor este să nu cumva să superi duhurile. Ei realiză că duhul supărat neapărat se va răzbuna, în diferite moduri, boală, faliment, sau conflicte. Un animist mai mult decât un alt om din Asia este expus să creadă că bolile din trupul său sunt datorită supărării duhurilor. Ca să vezi care dintre duhuri a fost jignit de tine, sau care dintre oameni a aruncat asupra ta blestem, se poate afla doar cu ajutorul magiei.[7] Prin ajutorul magiei poţi afla cum se poate de clarificat oricare problemă, spre exemplu, ce plată cere pentru ofensarea sa duhul. Metodele ghicirii sunt multe ca de exemplu: ghicirea cu cărţile Taro, sau pe spuma de cafea, frunzele de ceai, după liniile de la mâini, căderea unei pene la pământ. În animism nu este un răspuns concret ce se întâmplă cu sufletul după moarte. Mulţi cred că sufletul omului va exista şi după moarte – ori se va întrupa într-un alt om, sau se va ridica la un alt nivel spiritual. Dar mai e încă un lucru, după moarte sufletul este numărat la în lista strămoşilor, în aşa caz membrii familiei trebuie să aducă ofrande pentru suflet, care are puteri să ocrotească să pedepsească familia dată.

Preoţii

Ca în orice religie, animiştii au oameni cu roluri specifice. Unii din ei sunt cunoscuţi ca şamani  sau vraci care cunosc în mod special lumea spiritelor. Lucrarea lor este să-i ajute pe cei din poporul lor să înţeleagă şi să le spună ce trebuie să facă ca să se aibă bine cu spiritele. Alţii preoţi au grijă de altarele lor şi ajută la organizarea activităţilor şi festivităţilor importante. Deseori  aceste grupuri tribale primesc cel mai bine evanghelia. Religia lor constă dintr-o sumă de tradiţii preluate de la generaţiile anterioare, deci nu este un set de convingeri cu stricteţe, cum se întâmplă în alte religii, deci în animism am putea spunecă este un vid conceptual. Tocmai de aceea tribalii sunt mai uşor de abordat având în vedere şi natura lor ospitalieră şi curioasă. În India de exemplu tribalii vin la Domnul în număr mare. Tocmai de aceea creştinismul este numit religia robilor, a săracilor, a celor excluşi din societate.

Sfaturi, şi apropierea de animism

Sfaturi pentru cei care îl fac cunoscut pe Cristos animiştilor

Atârnaţi-vă cu seriozitate şi mare atenţie faţă de ceia cum văd ei lucrurile. Rodny Henry în cartea sa Filipuno Spirit World, cum în Filipine băştinaşii au luat hotărârea de-a nu vorbi cu preoţii lor, sub numele de condamnaţia tăcerii. Băştinaşii nu vorbeau cu preoţii despre problemele lor spirituale deoarece preoţii nu luau nimic în serios. Deci în conversaţie cu un animist în primul rând trebuie să-ţi pui frâul la gură să nu faci haz pe seama lor asupra concepţiilor date. Manifestând un astfel de scepticizm el nu va mai dori să discute cu tine pe astfel de teme.

Găsiţi puncte comuneAnimismul şi creştinismul se ţin de un set de lucruri asemănătoare.[8] Având în vedere acest lucru creştinul va intra în contact mai uşor cu ei.

Ø  creştinul şi animistul cred în existenţa supranaturalului

Ø  şi unii şi alţii nu agreează gândirea firească, că există doar ceea ce poate fi pipăit.

Ø  Ambii reprezentanţi cred că noi trebuie să semănăm şi să udăm, dar creşterea va depinde de implicarea celui prea înalt în aceste lucruri.

Ø  Hula adusă înaintea celui preaînalt nu rămâne ne pedepsită. Pentru animişti pedeapsa este văzută în formă de boală venită asupra individului, note rele, conflicte etc. pentru creştin pedeapsa pentru păcat constă în dezvoltarea relaţiilor noastre cu el mai departe.

Ø  animiştii cred că există o putere care stă mai presus de duhuri şi controlează totul. Existent şi la creştini.

Care este metoda de-a intra într-o discuţie, după ce am văzut aceste asemănări ? începeţi cu nişte întrebări către el.

-          a fost vreodată Dumnezeu aproape de oameni ? care a fost pricina apropierii lui de oameni. De ce astăzi Dumnezeu se pare aşa de departe de Dumnezeu.

-          Cum putem noi supăra duhurile, sau pe Dumnezeu ?

-          Există metodă de-a scăpa de pedeapsă ?

-          Este preocupat azi Dumnezeu de noi ? dacă da, atunci cum ?

Accentuaţi diferenţele

         Marea diferenţă dintre animism şi creştinism este că Dumnezeul creştinismului nu a rămas depărtat şi tăcut ca cel al animiştilor. Dar a intrat în lumea aceasta ca şi Isus Cristos, prin el ni s-a descoperit el nouă. (Ioan 1:1-2; Evrei 1:1-2).

Arătaţi calea izbăvirii de frică

Animiştii trăiesc într-o frică continuă. Ei se tem de mânia duhurilor supărate, care duşmanii îi pot trimite asupra lor. Dar Dumnezeu este mai puternic decât orice duh, car ne protejează (Col. 2:15; 1Ioan 4:4). Mai mult noi cei în Cristos. Numai sunt legaţi de frică. În dragoste nu este frică, dragostea desăvârşită izgoneşte frica, pentru că frica are cu ea pedeapsa (1 Ioan 4:18).

Arăta-ţi cine este Cristos şi cine noi suntem în El.

Isus Cristos – creatorul a tot ce există (Ioan 1:1; 1Cor8:6) puterea Lui Cristos asupra duhurilor este văzută în toate evangheliile. Marcu mai arată de asemenea puterea care a avut-o Cristos asupra bolilor. (Marcu 1:30-34; 2:1-12). Neajunsurile fizice, moarte (Marcu 5:41), asupra naturii (4:31). Cristos are utere asupra la toate aceste, pe când animiştii trăiesc într-o frică continuă. Crezând în Cristos noi suntem în siguranţă, cel rău nu se va atinge de noi doar cu voia Lui Dumnezeu. Cine suntem noi în El:

-          Copii de Dumnezeu (Ioan 1:12, Galateni 3:26)

-          Răscumpăraţi prin harul său (Romani 3:24)

-          Eliberaţi de judecată (Romani 8:1)

-          În siguranţă ,,în dragostea Lui Dumnezeu (Romani 8:39)

-          Eliberaţi de robia păcatului (Efeseni 1:7)

-          Pecetluiţi cu Duhul Sfânt pentru viaţa veşnică (Efeseni 1:4)

Încheiere

Animismul nu este o religie în sine. Religie reprezintă altceva. Ci animismul este frecvent în diferite religii, în musulmanism, şântoizm. Oameni care sunt mereu obsedaţi de mânia duhurilor în opinia lor. Dacă este mare sau mic numărul lor, contează şi ei se răspândesc.