Un creştin, a cărui fiică nu voia să se îndrepte spre Mântuitorul şi să primească astfel, mântuirea veşnică, era deseori îngrijorat pe bună dreptate din cauza ei.

Într-o zi, stînd întins pe pat din pricină că era bolnav, o strigă pe fiică să-i aducă medicamentele.

Gata să-l serveasca, Maria, în următoarea clipă se şi afla lîngă patul tatălui cu medicamentele. Însă tatăl, spre surprinderea ei, i-a întins  ei unul din medicamente îndemnînd-o să-l bea.

- Tată, zise Maria rîzînd, doreşti să-l iau în locul tău? Dar asta nu-ţi ajută la nimic, tu eşti cel bolnav!

Atunci tatăl, care a rămas serios, a privit-o liniştit şi i-a spus: 

- Aşa este, mie nu-mi foloseşte, dacă tu vei bea medicamentul. Dar întelegi ce am vrut să spun cu aceasta?

Aşa cum tu nu poţi să iei medicamentul pentru mine, tot aşa nu pot eu sa-L primesc pe Mântuitorul pentru tine. Acest lucru trbuie să-l faci tu însăţi. Eu mă pot ruga pentru tine, pot să vorbesc cu tine despre Mântuitorul, aşa cum tu mi-ai adus medicamentul la pat. Dar aşa cum însumi trebuie să iau medicamentul, tot aşa şi tu trebuie să-L accepţi personal pe Mântuitorul.

Aceasta a fost o învăţătură binecuvîntată pentru fiică!

Este Domnul Isus Mântuitorul tău personal?